Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă

(Albert Einstein – Ştiinţă şi religie, în Science, Philosophy and Religion, A Symposium, New York, 1941)

Merită să transcriu tot paragraful:

“Cu toate că religia poate fi cea care determină ţelul, ea a învăţat, totuşi, de la ştiinţă, în sensul cel mai larg, care sunt mijloacele care vor contribui la atingerea ţelurilor pe care le-a stabilit.  Dar ştiinţa poate fi creată doar de către cei care sunt pe de-a-ntregul pătrunşi de aspiraţia spre adevăr şi înţelegere.  Acest izvor de simţire îşi are, totuşi, originea în sfera religiei.  Acesteia îi aparţine, de asemenea, şi credinţa în posibilitatea ca regulile valabile pentru lumea existenţei să fie raţionale, adică să poată fi cuprinse cu raţiunea.  Nu pot concepe un om de ştiinţă adevărat fără o credinţă profundă. Situaţia poate fi exprimată printr-o imagine: ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă”