Étiquette : constiinta

Toate minciunile


mensonges

Profesorul Raoult și-a rezumat totuși altfel sfatul. Nu a spus că « știința », la singular (și, eventual, cu majusculă), ne-ar putea ajuta să vedem mai clar, ci « înțelepciunea »(sagesse). Se pare că în privința subtitlului, autorul a cedat sugestiilor editorului, care vehiculează, prin intermediul sintagmei « știința vă ajută să vedeți lucrurile mai clar », mitul unei științe încheiate care poate furniza îndrumări clare, ținând astfel loc și de filozofie și de religie și de morală.

Or, Didier Raoult arată în cartea sa tocmai că știința lucrează cu ipoteze, care adesea conțin modele probabilistice ale căror erori se pot multiplica până la a face ca predicția să fie complet ratată. Ia ca exemplu paradigmatic în acest sens gripa aviară (vă mai amintiți? apocalipsa venea sub forma gripei aviare acum un deceniu!). Modelul propus de cercetătorii din Rotterdam (publicat într-o carte care s-a vândut în 500 000 de exemplare doar în ediția franceză!) implica zeci de milioane de morți. Dar toate cele cinci supozitii pe care s-a bazat s-au dovedit false. Presiunea mediatică a continuat și după ce toate acele supozitii s-au dovedit false, iar guvernele au continuat să investească miliarde in  vaccinuri și grupuri de lucru perfect inutile. Iar în 2009, în  loc să constate onest eșecul predicției despre apocalipsa aviară, grupurile de promovare a fricii au găsit o nouă sperietoare: gripa porcină. Alte miliarde cheltuite fără rost.

Didier Raoult propune să revenim la clasica măsurare a raportului dintre riscuri și beneficii și la înțelepciunea căii de mijloc. Și dă câteva exemple, dintre care am reținut

  • frica de a face cancer de piele prin expunerea la soare a dus la scăderea nivelurilor de vitamină D – calea de mijloc înseamnă evitarea excesului de expunere la soare (estetica bronzului)
  • frica de durere la dus la supraconsumul de analgezice, cu riscurile asociate acestui supraconsum – calea de mijloc ar însemna revenirea la o toleranță mai mare la durere
  • frica de moarte a dus la supraconsumul de anxiolitice și antidepresive, care a dus până la urmă tocmai la creșterea mortalității premature – înțelepciunea ar cere să revenim la o filozofie de viață care să ne ajute să coabităm mai bine cu frica de moarte.

Gând de duminică (32)


“Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea »

(Evanghelia după Luca)

Mai mult, nu mai puțin. Prea adesea ne îngrijim să avem hrană destulă pentru a trăi, iar îngrijorarea nu ne lasă să mai și trăim. Si nu mă gândesc doar la mâncare ci și la alte feluri de hrană. Confundăm prea adesea informația cu înțelegerea, plăcerea cu mulțumirea, învățătura cu educația.

Revenind la alimente, e o nebunie a alimentelor așa-zis « sănătoase ». Oameni buni, nu din alimente sănătoase rezultă viața bună, ci invers. Pentru că viața e mai mult decât hrana, nu invers.

Din păcate, suntem prea adesea asemenea motoarelor cu combustie internă – folosim doar o mică parte din combustibil pentru a alimenta mișcarea (viața), iar restul se transformă în fum toxic în ambuteiaje.

Gând de duminică (23): Peretele cel din mijloc al vrajbei


« […] miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. « 

Textul complet al rugăciunii – aici

Gând de duminică (22): A minţi sau a iubi


[…] « în cinste, unii altora daţi-vă întâietate »

« Cinste » e folosit aici cu sensul de « onoruri », « respect public », ca în expresia « a pune la loc de cinste. Ce îi îndeamnă Apostolul Pavel pe adeptii din Roma? Să caute în celălalt ceea ce e demn de respect şi să îi dea ocazia aceluia să fie model pentru comunitate.

Azi ni se spune des, prea des, că trebuie să punem în evidentă propriile calităţi, să încercăm să avem câştig de cauză, să ieşim în faţă. Si dacă minţim, ne consolăm cu ideea că şi alţii fac la fel (si culmea e ca avem dreptate!).

Creştinii din primele secole au procedat mult mai des după recomandarea paulină, de a-şi da unul altuia întâietate. Poate că pe atunci era clar că a fi episcop, de exemplu, însemna mai multă slujire, nu mai multă putere pentru sine. Si, da, era mult mai probabil să ai privilegiul martiriului.

Apoi, când biserica a preluat o mare parte din puterea lumească, lucrurile au început să se schimbe… Trecuseră vremurile când Sf. Ambrozie din Milan se ascundea pentru a nu fi pus în scaunul episcopal.

Iar azi, « locul de cinste », cel putin in politică, a devenit « locul minciunii ». Si nu poate fi altfel atunci când acolo ajungi spunand minciunile cele mai mari despre tine si despre altii. Si din minciuna nu creste nimic bun.

Conditia pentru a ne găsi fiecare locul e să ne încredintăm că am sădit iubire în altii; si apoi ochiul lor va fi bun si ochiul meu va fi bun si vom putea vedea limpede ce are de oferit fiecare.

« În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate »

Gând de duminică (21): Primele trei întrebări


Prima: « Adame, unde eşti? »

Întrebarea e pusă de Dumnezeul lui Adam. Dumnezeu care « umbla prin rai, în răcoarea serii ».  E doar o întrebare retorică? Să nu fi ştiut El că Adam şi Eva se ascundeau « printre pomii raiului »?

A doua: « Cine ţi-a spus că eşti gol? »

Adam tocmai spusese: « Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns ». Vi se pare că despre lipsa hainelor se vorbeşte aici? Sau despre plin şi gol?

A treia: « Pentru ce ai făcut aceasta? »

E întrebarea pe care Dumnezeu o adresează Evei, după ce Adam o indicase ca fiind cea care îl ademenise. De fapt Adam aruncă responabilitatea finală chiar mai departe, către Dumnezeu: « Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat ».

***

Unde eşti, omule? Cine îţi vorbeşte? Pentru ce faci toate acestea?

Gând de duminică (20)


« Când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. »

(Apostolul Pavel – Epistola către Romani)

Dacă teorema de mai sus ar fi adevărată, am putea deduce câteva corolare:

  1. Nu există păcat acolo unde nu există libertate.
  2. Acolo unde nu există păcat, nu există dreptate.
  3. Libertatea absolută faţă de dreptate (totul e permis) înseamnă dependenţă totală de puterea arbitrară a celorlalti (pentru că si lor totul le e permis).
  4. Acolo unde nu există dreptate, nu există libertate.