de Álvaro de Campos
(Fernando Pessoa)
Libertatea, da, libertatea!
Adevărata libertate!
Să gândeşti fără dorinţe şi fără convingeri.
Să-ţi fii proporiul stăpân neinfluenţat de romane!
Să exişti fără Freud şi fără aeroplane,
Fără cabarete, nici măcar în suflet, fără viteze, nici măcar în oboseală!
Libertatea de a vagabonda, de a gândi sănătos, de a iubi lucrurile naturale,
Libertatea de a iubi morala, necesară ca să dai viaţă!
Ca un clar de lună atunci când se deschid norii,
Marea libertate creştină din copilăria mea cu rugăciuni
Îşi desfăşoară brusc pe întreg pământul mantia argintie până la picioarele mele…
Dorm sau nu dorm ? Prin suflet trec laolaltă / lucruri ale sufletului și de-ale vieții-diform / Amestec-confuzie și agitată și liniștită / În care nu știu dacă dorm sau nu dorm. / Cine sunt eu ? (..) Însă, treptat, ies din al meu doi. / Mă trezesc. În sfârșit: unul devin, în realitate. / Mă scutur de lene. Mi-e bine…Dar mai apoi / De ce oare această vagă saudade ? Fernando Pessoa