E un vis.
Şi mă-ntreb:
Ce gust are zahărul
în vis?
Şi-n visul visului,
care e viaţa,
lacrimile sunt
totdeauna sărate?
Ce gust au
cele care cad în afară,
în vis?
E un vis.
Şi mă-ntreb:
Ce gust are zahărul
în vis?
Şi-n visul visului,
care e viaţa,
lacrimile sunt
totdeauna sărate?
Ce gust au
cele care cad în afară,
în vis?
DAN GHENEA 
E frumoasă poezia.Gustul lacrimilor din visele mele este cel al dulceții de cireșe amare,dulce-acrișor-amărui.
Cu lacrimi in ochi, dar mai bine fără ele 🙂
Mai bine fără ele,de acord.Ce te faci,dacă e o lacrimă reală „lacrimă care nu se usucă,și nici nu e vreo mână care s-o șteargă”-Anul morții lui Ricardo Reis,este o carte atât de frumoasă,mai îndulcește lacrimile