În descrierea clinică a dependenţei de jocuri sunt descrise trei faze:
- faza de câştig – jucătorul începător câştigă şi are senzatia de control, supraestimând şansa de a câştiga mai mult şi subestimând probabilitatea să piardă mai mult decât a câştigat
- faza de pierdere – jucătorul continuă să joace, orbit de ceea ce crede a fi o schemă de succes, neatent la pierderile din ce in ce mai mari
- faza de « recuperare » – jucătorul devine conştient de pierderile foarte mari şi nu vede altă posibilitate de a le acoperi decât continuând să joace (şi să piardă mai mult decât câştigă), de data asta conştient de şansa foarte mică, dar incapabil vadă altă soluţie.
Modelul e valabil şi util în clinică. E folosit, cinic, şi de casele de joc, care ofera cupoane noilor veniţi.
Şi totuşi, credeţi că există « norocul începătorului »? Sau e doar o legendă?
DAN GHENEA 
e doar legenda…
Şi cum s-o fi născut legenda asta?
Nu se nasc legendele din nimic , nu-i asa ?
mi-am amintit ca, citind asta, candva , mi-a placut :http://www.reikiroman.altervista.org/l18.html
Jocurile pe calculator creeaza dependenta.
Fazele pe care le-am descris sunt valabile pentru dependentii de jocuri. Dar nu toţi cei care încep să joace vor deveni dependenti. Foarte puţini dintre cei care au la inceput experiente negative cu jocul vor continua sa joace.
Sa zicem ca intra in sala 100 de noi jucatori. 2 au castiguri foarte mari, 20 au pierderi foarte mari, restul joaca putin si castiga sau pierd putin. Foarte probabil, cei doi mari castigatori vor reveni curând în sală; dintre cei 20 care pierd mult, cel mult 2-3 vor mai incerca o dată, iar dintre ceilalti, cel mult jumătate vor reveni. Din 40 de jucători la a doua tură poate că va mai apărea un nou mare castigator care, probabil se va alatura celorlalti 2 in drumul spre dependenta.
Am avut, asadar 100 de începători şi doar 3 norocoşi. Dar exista mari sanse ca toti 3 sa devina dependenti. Iar un terapeut care aude aceeasi poveste de la toti cei pe care ii vede (toti au avut noroc la inceput), formulează neglijent această constatare numind-o « fază de câştig », ca şi cum toţi cei care încep să joace ar trece prin această fază.
Formularea mai exactă ar fi « începătorii care cred au noroc au o « şansă » mai mare de a deveni dependenţi »
Casele de joc operează cu această teorema şi iti ofera, de exemplu, un bonus de 100 de jetoane de joc, echivalentul sumei pe care ar miza-o un începător în două-trei intrări la cazino. Asta inseamnă că aproape toti incepatorii vor reveni de cel putin doua-trei ori la joc, pentru ca percep zero pierdere.
Si astfel, dintr-un lot de 100 de începători cazinoul va extrage 4 « norocoşi » care vor deveni clienţi fideli (în loc de 2-3, media « naturală »).
…si cei 4 vor scrie legenda …
Foarte interesant ! Multumim !
Ce se ascunde în spatele nevoii de a juca,de a bea ,de a fuma,în profunzimea nevoii de iubire ?Începători mai mult sau mai puțin norocoși,toți au o frică primordială,de aceasta fug toți,pe căi diferite,și continuă să fugă,chiar dacă câștigă sau pierd.