Nu am rezistat să nu încerc să traduc atât cât am putut din Sărutul de Anna de Noailles (născută Brâncoveanu), pe care l-am găsit pe terenul de joacă al Melaniei (Mulţumesc, Melanie!).
Iubiţi după voinţa vremii, primăvăratece turme, în dulci perechi febrile!
Tot, umbra, cântul, parfumul, lumina leagă şi dezleagă iubire…
Mai puţin brusc tresaltă vântul când crengile le-amestecă sau le desparte
Decât dorinţa care atrage fiinţe şi apoi se duce departe…
Ale apelor uşoare atingeri şi-ale gliei, grânele ce iar se vor coace,
Durerea şi moartea sunt mai puţin fără voie decât dorul care-ţi face ce-i place…
…………………………………………………
Poemul complet în franceză – aici.
DAN GHENEA 
A mai trecut un 26 martie…
da, o să-l marchez mâine pe ambele bloguri…
pe maine , atunci…
mille merci, Danule! 🙂 iubesc poemele Annei din liceu, nu stiu daca s-au tradus în România, oricum prefer versiunea originala… 🙂 à propos, Anna a fost nascuta si-a decedat la Paris, din mama grecoaica si tata român, însa ea nu vorbea româneste, limba-i materna a fost franceza… am tradus câteva în engleza, iar daca vei tasta numele ei la « search », vei gasi altele… par exemple:
https://myvirtualplayground.wordpress.com/?s=anna+de+noailles
* * *
bonus… 🙂
”n’est-ce pas, tu sais à quel point je t’aime?…
tout mon désir nombreux et lumineux essaime
vers l’espace où mon rêve et toi tremblez tous deux,
laisse qu’à tes cheveux, je mêle mes cheveux…”(Anna de Noailles)
Sunt minunate versurile, doar închizi ochii si vezi crengile si auzi vantul si simti Acel Dor ce te duce departe
Cât despre ultimul vers m-am tot gândit la el, nu se poate comenta, se poate doar trăi, vă mulțumesc pentru această poezie