Bine, poate că mi-aş aminti prima viata, dar la ce mi-ar folosi dacă in a doua n-o să mă mai întâlnesc cu aceleaşi situaţii, aceleaşi locuri aceiaşi oameni?
Ca să răspund, totuşi: în prima aş trăi, iar în a doua aş trăi din nou, cu unele momente în care mi s-ar părea că am mai trăit asta în alt loc si in alt timp.
Oricum, nu cred că pot folosi resursele din cealalta viata, cum zice Evgheni. Chiar daca sunt trei, fiecare viata incepe iar de la zero.
In prima viata as acumula resurse, in a doua le-as cheltui si in a treia as medita asupra primelor doua.
In prima viata as invata sa traiesc, in sensul ca m-as impaca cu mine, m-as accepta cu bune si cu rele, in a doua viata, as invata sa iubesc, si in a treia viata, as trai pur si simplu, as trai iubind, si as iubi traind, si i-as ajuta si pe altii sa reuseasca asta.
S-ar potrivi, cu siguranta, oamenilor a caror viata li se apropie de sfarsit mult prea devreme.
Și morala ar fi, să facem tot ce ne dorim în această viață, căci s-ar putea să fie singura care ne-a fost dată. Mulțumesc pentru joc, mi-a plăcut, chiar mă gândeam că mie nu mi-ar ajunge trei vieți, nicicum să-mi fie suficientă o singură viață.
Nu mi-as planifica ce sa fac in prima, a doua sau a treia, as trai pur si simplu ca si cand as avea o singura viata. Dar m-as bucura la gandul ca as avea mai mult timp de care sa ma bucur..
De unde ştii că ai avea mai mult timp? Dacă ai fi în prima viaţă Iulia Hasdeu, în a doua Chopin, iar în a treia Jeanne d’Arc, ai trăi, în total, 73 de ani.
Evidenta arata ca as trai-o pe prima cu gandul la viitor, pe a doua, cu gandul la trecut, iar cand irosirea ar fi rotunda, m-as aseza simplu in aici si acum si as inchide cercul…
Cu mare intarziere, la multi ani blogului!
In prima viata as invata cum sa iubesc si cum sa ma rog. In a doua viata as munci la aplicarea a ceea ce am invatat in prima viata , as munci la propria-mi transformare .
Hmmm…chiar asta am mai vrut sa adaug mai inainte , cand am raspuns la intrebare ; m-am limitat la a fi punctuala pentru ca deja incepeam sa intru in contradictie cu mine insami . Era un exercitiu de imaginatie intrebarea si am facut efort pentru a ma conforma .
Nu as dori sa am trei vieti si da, o viata mi-e de-ajuns …doar ca, mereu incerc sa-mi fac ordine-n ea si uneori , nu-mi iese …uneori, o clipa , poate parea o vesnicie …si vesnicia poate parea …o clipa…Viata mea e facuta din clipe .
In prima viata as face ce fac acum: as iubi! L-as gasi tot pe El, am creste amandoi, ne-am forma unul cu altul si unul dupa altul, am calatori, am gusta viata, am da voie dragostei noastre sa capete si forma a doi (sper chiar trei) copii, am redescoperi lumea cu frumusetea ei si prin ochii lor, ne-am da voie sa mai gresim un pic, pentru a invata mai mult si ne-am cauta drumul spre noi insine, permanent… Iar in a doua si a treia viata as face la fel – alaturi de el…
Dacă ai avea trei vieţi, cum le-ai folosi pe primele două?
DAN GHENEA 
Depinde. Eu as sti de la inceput ca am trei vieti? Si mi-as putea aminti tot ce vreau din vietile anterioare?
Să zicem că as fi sigur că am la dispozitie trei vieţi şi că da, îmi amintesc vietile anterioare.
Bine, poate că mi-aş aminti prima viata, dar la ce mi-ar folosi dacă in a doua n-o să mă mai întâlnesc cu aceleaşi situaţii, aceleaşi locuri aceiaşi oameni?
Ca să răspund, totuşi: în prima aş trăi, iar în a doua aş trăi din nou, cu unele momente în care mi s-ar părea că am mai trăit asta în alt loc si in alt timp.
Oricum, nu cred că pot folosi resursele din cealalta viata, cum zice Evgheni. Chiar daca sunt trei, fiecare viata incepe iar de la zero.
In prima viata as acumula resurse, in a doua le-as cheltui si in a treia as medita asupra primelor doua.
In prima viata as invata sa traiesc, in sensul ca m-as impaca cu mine, m-as accepta cu bune si cu rele, in a doua viata, as invata sa iubesc, si in a treia viata, as trai pur si simplu, as trai iubind, si as iubi traind, si i-as ajuta si pe altii sa reuseasca asta.
In prima viata as invata , in a doua as munci , in a treia as contempla .
Ce ati invata in prima viata? Pentru ce ati munci intr-a doua?
:)) as face numai răutăți în prima! Mi-as asuma mai multe riscuri și as fi o cutezatoare. Și în a doua as trai în mănăstire și în ultima as alege.
As pastra una pentru mine si pe celelalte doua le-as face cadou. 🙂
Si daca nu s-ar potrivi nimanui?
S-ar potrivi, cu siguranta, oamenilor a caror viata li se apropie de sfarsit mult prea devreme.
Și morala ar fi, să facem tot ce ne dorim în această viață, căci s-ar putea să fie singura care ne-a fost dată. Mulțumesc pentru joc, mi-a plăcut, chiar mă gândeam că mie nu mi-ar ajunge trei vieți, nicicum să-mi fie suficientă o singură viață.
Nu ar ajunge trei? Pentru ce?
Pentru fiecare parte din mine…
Nu mi-as planifica ce sa fac in prima, a doua sau a treia, as trai pur si simplu ca si cand as avea o singura viata. Dar m-as bucura la gandul ca as avea mai mult timp de care sa ma bucur..
De unde ştii că ai avea mai mult timp? Dacă ai fi în prima viaţă Iulia Hasdeu, în a doua Chopin, iar în a treia Jeanne d’Arc, ai trăi, în total, 73 de ani.
Evidenta arata ca as trai-o pe prima cu gandul la viitor, pe a doua, cu gandul la trecut, iar cand irosirea ar fi rotunda, m-as aseza simplu in aici si acum si as inchide cercul…
Cu mare intarziere, la multi ani blogului!
Multumesc, pentru vechii prieteni nu e niciodata prea tarziu!
In prima viata as invata cum sa iubesc si cum sa ma rog. In a doua viata as munci la aplicarea a ceea ce am invatat in prima viata , as munci la propria-mi transformare .
Frumos… Ma intreb insa daca nu ar fi mai complicata aceasta impartire pe vieti decat o singura viata cu toate impletite (chiar daca adesea incalcite!)
Hmmm…chiar asta am mai vrut sa adaug mai inainte , cand am raspuns la intrebare ; m-am limitat la a fi punctuala pentru ca deja incepeam sa intru in contradictie cu mine insami . Era un exercitiu de imaginatie intrebarea si am facut efort pentru a ma conforma .
Nu as dori sa am trei vieti si da, o viata mi-e de-ajuns …doar ca, mereu incerc sa-mi fac ordine-n ea si uneori , nu-mi iese …uneori, o clipa , poate parea o vesnicie …si vesnicia poate parea …o clipa…Viata mea e facuta din clipe .
In prima viata as face ce fac acum: as iubi! L-as gasi tot pe El, am creste amandoi, ne-am forma unul cu altul si unul dupa altul, am calatori, am gusta viata, am da voie dragostei noastre sa capete si forma a doi (sper chiar trei) copii, am redescoperi lumea cu frumusetea ei si prin ochii lor, ne-am da voie sa mai gresim un pic, pentru a invata mai mult si ne-am cauta drumul spre noi insine, permanent… Iar in a doua si a treia viata as face la fel – alaturi de el…