« Intr-o lume in care omul ar sta si in cap (la propriu), ca sa dobandeasca trairi si abilitati speciale, am uitat ce inseamna un suflet cu adevarat puternic.

Intr-o lume in care toate sunt permise, am uitat sa alegem si sa cautam binele.

Intr-o lume in care pozitia sociala si puterea se traduc in abuzuri, am uitat ca abtinerea este semn de putere mai mare.

Intr-o lume in care noua gandire amesteca ierarhia fiintelor si ridica animalele (si plantele, dupa unele guri) la nivelul persoanei, singur omul ramane depersonalizat, saracit, abandonat. »

Diana a scris aceste rânduri pe un blog unde posteaza rar, dar bine. Am transcris aceste randuri in seria de tablete antipsihotice pentru ca Diana lucreaza in fiecare zi cu oameni care trec prin experienta unei tuburari mentale persistente. Si ceea ce face pentru ei are un efect mai puternic decat cele mai eficiente antipsihotice.

Pentru ca exista locuri unde antipsihoticele nu ajung. Ce ar putea face antipsihoticele impotriva siguratatii profunde a acestor oameni? Cum ar putea vreun medicament sa stearga experienta marginalizarii si a stigmatizarii? Cum ar putea da speranta un antipsihotic?

Si mai teribil e ca in aceste locuri nu ajung sau nu rezista nici prea multi psihologi. Pentru ca iti trebuie ancore puternice de iubire, de credinta si de speranta pentru a rezista  in aceasta margine a singuratatii, a lipsei de sens si a disperarii. Din fericire, Diana are aceste ancore solide. Din fericire pentru ea si pentru oamenii pe care ii ajuta.