“Zicea sfântul și preaiscusitul nostru dascăl: așa trebuie să fie gata întotdeauna monahul ca și cum ar muri mâine și, iarăși, așa trebuie să se folosească de trup, ca și cum ar fi să vieţuiască împreună cu el încă mulţi ani. »

Acesta e unul dintre exercitiile pe care le propunea Evagrie Ponticul monahilor din pustia Egiptului atinsi de « duhul akediei » (akedia, in acest context, ar putea fi tradus prin depresie severă, cu risc de sinucidere).

Deci: a tine mintea in prezent (mâine ai putea fi mort) si a te folosi de trup in bune conditii (dându-i cu măsură cele necesare), fiind trupul casa mintii tale. Nu ţine de tine ca gândurile rele sa apară sau nu, dar ţine de tine dacă le lasi sa intre in casă. Un trup îmbuibat, ca si un trup slăbit peste măsură nu e capabil să ducă acest război.

Acest exercitiu este valabil si azi in depresiile cu risc suicidar. Stiu asta de la prima mână. Cineva greu si indelung incercat de depresie mi-a făcut odată această marturisire: că a reusit să scape de impulsurile suicidare atunci cand si-a dat seama ca ar putea muri si mâine, fara sa fie nevoie sa faca el planuri; si a început sa traiască mai mult in azi, iar una dintre metodele prin care a reusit asta era exercitiul fizic, cel mai adesea pe scenariul unei munci de supravietuire – să tai lemne pentru foc, să pescuiesti, să-ti faci de mâncare.