« Si când sărmanul omuleţ zdrobit întreabă uimit şi plin de reproş ca odinioară Antonie, părintele monahilor:
«Doamne, unde ai fost în tot acest timp? de ce nu mi Te-ai arătat de la început, ca să alini durerile mele?»,
atunci aude acel răspuns misterios şi straniu:
«Eram aici, Antonie! Dar aşteptam să văd lupta ta!» »
(Gabriel Bunge – Akedia)
Nu astepta sa ti se arate calea si apoi sa mergi linistit pe acea cale. Va trebui sa pornesti la drum cu frica si sa lupti nu cu frica, ci pentru ceva. Ceva care sa fie dincolo de granitele eului prea grijuliu cu care ai pornit la drum. Curaj! Mergi cu frica! Pentru că nu este curaj acolo unde nu e frică; acolo nu e curaj, e doar inconstientă.
DAN GHENEA 
Frumos , frumos !
Incotro sa mergi cu ceva inexistent? Sa realizezi ca e totul doar in mintea ta, imi pare a fi dovada de constienta, nicidecum invers…Sper ca este evident ca ma refer la frica psihologica (ma duc la o intanire, daca ea/el nu ma va placea?), nu la cea fizilogica (dau nas in nas cu ursul, in padure).
Frica nu exista?
Resimti emotia la fel in ambele exemple pe care le-am mentionat mai sus. Cand am spus ca nu are rost sa mergi cu ceva inexistent, m-am referit la acest lucru: de ce sa mergi cu frica, in loc sa adresezi cauza reala a problemei, adica gandurile in care crezi? Stiu din proprie experienta ca o confruntare cu o frica anume poate fi folositoare (frica inchipuita, desigur), dar omul e plin de frici precum cainele de purici. Azi ti-e frica de ceva, maine de altceva. Cat sa mergem cu fricile acestea pana sa realizam ca traim in minte si nu in realitate?
Poate ca ar trebui sa reformulez: pleaca la drum cu frica, nu amana la nesfarsit plecarea intr-o directie, ca sa dai mai intai lupta cu frica si sa o invingi « definitiv » in capul tau. Am mai spus si o repet cu convingere: strategia « intai rezolv complet o problema, apoi imi continui viata » nu functioneaza.
inca o precizare: frica poate fi despre ceva inexistent, dar asta nu e un motiv sa spui ca frica nu ar trebui sa existe.
Ce ziceti de frica de moarte ?
Ca n-o biruie decat dragostea.
Ramona, ce zici?
@ Dan Ghenea
Din pacate, dumneavoastra incercati sa tratati un simptom (frica) si nu boala (viata traita in minte). De aceea mersul cu frica nu va functiona, pentru ca, pe langa ea, experimrntam un nioan de alte emotii limitative (nerabdare, rusine, furie, neliniste, depresie, stres, frustrare, ura, invidie, rautate, dispret, etc.) Mintea nu accepta trairea in prezent, fiind, prin excelenta, setata pe modul « supravietuire », nu pe modul « viata ». Prin urmare, oricat de des ati scrie pe blog indemnul: « viata e aici si acum », mesajul nu va fi receptionat pentru ca existam ca minti cu o viata atasata, ca psihologii, nu ca fiinte.
@ Gabi
Este foarte rar, in ziua de astazi, omul care sa spuna ca nu stie. Eu nu stiu ce este moartea. Am fost programata sa cred ca este ingrozitoare, dn pacate. Din aceasta cauza, in loc sa murim o singura data, murim de o mie de ori in mintea noastra, tremurand de frica, in loc sa ne traim cu incredere ultimul act din lumea aceasta. Nu noi murim, oricum, moare povestea pe care ne-o spunem de zor despre noi insine, acel « eu sunt » contaminat de un sir lung de concepte.
Credeti sau nu, indemnul « aici si acum » functioneaza… nu intotdeauna, evident! Dar ca mintea nu accepta trairea in prezentul continuu sunt perfect de acord. Dar ca suntem minti cu o viata atasata n-as zice. Eu subscriu la un model trinitar minte-suflet-corp, in care sufletul si corpul aduc periodic mintea la dreapta chibzuinta.
frumusetea diferentei de opinie… 🙂
Frica de moarte ? Da, exista .
Eu nu cred in moarte . Cred in transformare .
Cine sunt eu ?
cine crezi ca esti?
dac-as sti, as mai intreba ?
sunt sau nu cine cred ca sunt?
esti un nume? daca da, nu erai si inainte sa ti se dea un nume? esti un statut social? o sotie? pana sa te casatoresti, nu erai? esti o profesie? daca da, pana acolo, nu erai? esti un corp? faci ceva sa iti controlezi respiratia sau functionarea organelor? ce este corpul? acumulare de hrana. poti fi asta? esti mintea ta? ce este mintea? este memorie, uriasa informatie preluata de peste tot. Poti fi ceva ce ai acumulat? cand dormi profund, fara vise, fara ganduri, nu mai esti?
deunazi, te rugam sa observi daca poti ramane in prezent pe parcursul unei activitati. Cine a remarcat ca apar si dispar gandurile? daca le-ai putut observa miscarea exact cand se petrecea, poti fi gandurile tale? si atunci? esti buna/rea/harnica/deprimata/sincera/agitata/desteapa/egoista, etc.? Unde sunt toate astea? Le poti percepe prin simturi (gust, miros, auz, vaz, pipait) sau exista doar ca niste ganduri in mintea ta si a celorlalti, niste concepte? esti o stare, o emotie (sunt deprimata)? daca da, esti permanent, clipa de clipa acea stare? nu. Poti fi ceva ce se schimba (ganduri, emotii, corp, energie), ce nu e permanent? ce ramane? prezenta…eu sunt…sunt = a fi…eu = cel care este constient ca este
atat
bine e ca poti experienta toate astea…altfel, doar vorbe…
Pana la urma ce este frica? Este o « boala », poate fi diagnosticata? Exista un « tratament » prescris pentru vindecare?
Nu, nu e o boala. E parte a mecanismelor normale de supravietuire. Poate deveni o problema atunci cand depaseste anumite limite.
E o masura in toate.
Care sunt aceste limite? Cine le stabileste? Si totusi frica sta la baza multor afectiuni…
Daca nu este o boala, atunci nu exista tratament sau remediu?
Frica nu sta la baza niciunei afectiuni. Dimpotriva, frica e un mecanism de supravietuire. Ar fi periculos sa tratam frica in sine (respectiv sa luam tratamente care sa blocheze complet reactia de frica). Sa ne ocupam mai bine de gandirea care genereaza false motive de frica.
1. Frica este un semnal de alarma impotriva propriilor neputinte?
2. Cum pot controla gandirea: sa nu ma mai gandesc la cauza care genereaza frica, sa ma gandesc la altceva sau exista alta cale?
1. Frica este un semnal ca mintea considera o situatie ca fiind in categoria celor periculoase, iar acest semnal este simultan si o mobilizare fizica a organismului
2. Modificarea schemelor de gandire are ca prim pas modificarea comportamentului – prin incercare si eroare.
Greu cu mobilizarea…un exemplu, problema generala: m-am ingrasat, constientizez, ma gandesc ca ar trebui sa tin o dieta, ma apuca “nervii” de foame…mananc mai mult, ma ingras mai rau…
Practic daca ma gandesc prea mult ca trebuie sa schimb ceva, se intampla exact invers! La fel mi se intampla cu frica…cu cat vreau mai mult sa schimb un comportament…cu atat imi este mai frica! De ce?
Prima data schimb comportamentul, apoi se va schimba si gandirea, nu invers