Mois : juillet 2015

Gând de duminică (21): Primele trei întrebări

· 4 commentaires ·

Prima: « Adame, unde eşti? »

Întrebarea e pusă de Dumnezeul lui Adam. Dumnezeu care « umbla prin rai, în răcoarea serii ».  E doar o întrebare retorică? Să nu fi ştiut El că Adam şi Eva se ascundeau « printre pomii raiului »?

A doua: « Cine ţi-a spus că eşti gol? »

Adam tocmai spusese: « Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns ». Vi se pare că despre lipsa hainelor se vorbeşte aici? Sau despre plin şi gol?

A treia: « Pentru ce ai făcut aceasta? »

E întrebarea pe care Dumnezeu o adresează Evei, după ce Adam o indicase ca fiind cea care îl ademenise. De fapt Adam aruncă responabilitatea finală chiar mai departe, către Dumnezeu: « Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat ».

***

Unde eşti, omule? Cine îţi vorbeşte? Pentru ce faci toate acestea?

Roua zilelor (săptămâna 28 iunie – 4 iulie)

· 2 commentaires ·

  1. Calea Lactee e aici și acolo departe femei.(Velemir Hlebnikov, poet rus, 1885 – 28 iunie 1922)
  2. Așa în acest/ Infinit se scufundă al meu gând:/ Și naufragiul dulce mi-e în astă mare  (Giacomo Leopardi, poet italian, 29 iunie 1798 – 1837)
  3. În chiar esența poeziei e ceva indecent:/ ceva ce este adus în față dintre cele ce nu știam că le avem  înăuntru,/ astfel că noi clipim, ca și cum un tigru ar fi țâșnit/  și stă în lumină, biciuind-o cu coada. (Czeslaw Milosz, poet polonez,  30 iunie 1911 – 2004)
  4. Eretic îţi bat pleoapele./ De o mie de ori m-ai putea strivi între ele. (Dan Verona, poet român, n. 1 iulie 1947)
  5. Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă/ unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi/ oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie/ descoperă arta desenînd cu degetul pe nisip/ conturul umbrei iubitului ei.(Octavian Paler, poet român, 2 iulie 1926 – 2007)
  6. Plâng lucrurile, plânge timpul, plânge viața netrăită, plânge şi viața ce-a fost trăită. Sunt lacrimae rerum. (Joan Vinyoli, poet catalan, 3 iulie 1914 – 1984)
  7. Şi iar aştepţi când se mlădie struna/Un cântec nou… Şi-i tot acelaşi cânt. (Alice Calugaru, poetă română, 4 iulie 1886 – 1933)

Desocializare în reţea

· 1 commentaire ·

– Aș vrea, dar nu pot să adorm înainte de unu sau chiar două noaptea…

– Ce faceţi după serviciu?

– Merg cu prietenii în oraș… ajung acasă pe la 10… mă uit la un film și apoi mai stau cu prietenii pe net…

– Sunt aceiași cu cei cu care ieșiti în oraș?

– De multe ori da. Ne zicem noapte bună, mai comentăm ce s-a întâmplat…

– Dar nu comentaţi atunci când vă vedeţi?

– Mai puţin, mai superficial… Eu, cel puţin, îmi exprim mai bine sentimentele în scris…