Ne vom aşeza din nou Teuta

Pe scaunele de lemn

Să ciocnim pahare sticloase

Ca destinele, ca inimile.

Din nou să ne aşezăm

Amintirile să le trăim

Să citim versurile

Nopţilor scrise.

Dă-mi ochii să văd soarele

Cum cad stelele

Cerul cum cade

……………………………….

(Lulzim Tafa – Mâine; mai mulți poeți albanezi contemporani – aici)