“Neputându-se lecui de moarte, de necazuri, de neștiință, oamenii au găsit cu cale, spre a fi fericiți, să nu se mai gândească la aceste lucruri; este tot ce au putut ei inventa pentru a se mângâia de atâtea rele. Mângâierea aceasta este însă foarte slabă, întâi pentru că duce nu la vindecarea răului, ci la ascunderea lui pentru câtva timp și apoi pentru că, ascunzându-l, ea ne face să nu ne mai gândim la vindecarea adevărată.
Astfel, printr-o stranie răsturnare a naturii omului se întâmplă că plictiseala, care-i răul cel mai resimțit din el, este într-o oarecare măsură și binele cel mai mare, fiindcă ea poate contribui mai mult decât orice la a-l face să caute vindecarea adevărată și fiindcă divertismentul, pe care-l privește ca pe cel mai mare bine al său, îi este de fapt cel mai mare rău deoarece îl îndepărtează mai mult decât orice lucru de la a căuta leac relelor sale. »
(Blaise Pascal – Cugetări despre om)
DAN GHENEA 
„La urma urmei-ești ceea ce ești./Peruci buclate-n cap de-ți vei înfinge,/Sau de te-i cocoța pe catalige,/Ai să rămâi mereu ceea ce ești.” Faust -Goethe- mai departe e și mai frumos
si la baza plictiselii oare ce sta?
o lipsă de motivație, o neputință poate. O fantomă se plictisește pentru că deși înțelege și vede tot, ea nu simte și nu e văzută, nici nu poate fi atinsă, nici de durere măcar, pentru că pragul de toleranță a fost depășit prin suprastimulare repetată, excesivă. Am exagerat desigur, dar mă gândeam la fantome acum câteva minute, mă plictiseam ..
la baza plictiselii se află o traumă, acum recitind ce a scris domnul doctor despre akedia, despre tristețea celui ce tânjește după cele inexistente, cu retragere și înghețare fantomatice
Parerea mea e ca, la baza plictiselii, sta frica. Esti plistisit de situatia actuala, dar nu ai curaj sa o schimbi, sa incerci altceva, asa ca te plictisesti.
Multumesc pentru cooperare, Gai Ioana!
Gabi Ioana 🙂
și frica, de acord ! Mulțumesc Ramona !