… tot astfel şi omenirea lui Hristos, unindu-se cu Dumnezeirea, a răbdat patimi, însă Dumnezeirea n-a suferit nimic ». (Sf. Silvestru, Papă al Romei, 314-325 AD)

Raza nu se taie, dar merge în gol dacă nu a întâlnit mai întâi un ochi curat care primească imaginea pomului. Atunci când pomul prinde rădăcini într-o inimă curată el este veșnic asemenea luminii care îl poartă.

Despre cum să ții inima curată ne vorbește celălalt sfânt al zilei, Serafim din Sarov:

« Vezi și ce patimi mai sunt încă în tine – corporale sau spirituale? Și cum reacționează inteligența ta? Intră ea în război contra acestor patimi, sau se face că nu le vede? Și nu s-au format cumva noi patimi? Fiind atent în acest fel, poți ști în ce măsură sufletul tău e sănătos. »

Am observat destul de des o atenție inversată – doctore, am observat că mă doare asta și asta, fă să mă asculte din nou corpul, să pot să-mi reiau viața de dinainte. Dar același drum nu va duce oare în același loc?