Când îl privesti de aproape, îti dai seama ca vorbeste la telefon. Însa de fiecare data când coboram din autobuz nu ma puteam abtine sa compar aceasta statuie care domina promenada interioara din Cite Internationale din Lyon cu un Lenin portocaliu.

Si ma asteptam ca din clipa in clipa pumnul strâns în jurul telefonului mobil sa se proiecteze înainte ca în poza canonica a lui Lenin din cartile de istorie/mitologie marxist-leninista.

Reactia mea e poate una marcata de expunerea excesiva la cultul acestui faraon a carui mumie a dominat Europa timp de sapte decenii.

A dominat? La trecut? Nu cumva a avut doar o scurta eclipsa si acum revine, în portocaliu si cu telefon mobil?

Tricourile cu Che sunt la tot pasul. La barul latino-american se bea mate si anticapitalismul e de nuanta maoista. Chiar si Dalai Lama pare ca face cu ochiul spre stanga – culmea, chiar spre acea stânga care l-a gonit de pe pamantul sau si care a declarat cerul sau ca fiind o iluzie. Nu-i nimic, chiar si pentru al 14-lea Dalai Lama comunismul ramâne o idee buna, prost aplicata. Atat de prost aplicata ca a irosit deja cateva sute de milioane de vieti.

Dar poate ca ideea buna este un zen-marxism portocaliu. Ce ziceti?