Auteur : Dan Ghenea

Pintar transparente el dolor…


… con sus sonrisa

(clip aici) ShakiraJe l’aime à mourir (versuri, in spaniola si franceza – aici)

Azi a fost Ziua Hispanitatii. Ziua in care Columb a ajuns in insula San Salvador (azi in arhipelagul Bahamas).

E Ziua Nationala a Spaniei, dar este sarbatorita si in unele state hispano-americane. Columbia e unul dintre acestea.

Azi, la Barcelona foarte multi catalani au tinut sa-si afirme si hispanitatea. Un raspuns frumos al Regelui Spaniei ar fi sa anunte prezenta alternativa la Madrid si Barcelona de Ziua Hispanitatii, pentru ca in Barcelona a fost primit Columb de catre primii regi ai Spaniei – Ferdinand de Aragon si Isabela de Castilia.

Ziua Hispanitatii a fost si este atacata pe motiv ca este incorecta politic – pentru ca ar ignora suferintele impuse popoarelor amerindiene de catre conchistadorii spanioli.

Lasam pe altadata discutia despre genocidele precolumbiene, va propun sa o ascultam tot pe columbiana Shakira cu un cantec foarte incorect politic – Ciega, Sordomuda

24 de zile in Balcani (4): Cumpana apelor


cgGranita dintre Serbia si Muntenegru e de fapt o frontiera in sensul in care Vestul Salbatic era pentru pionierii americani: fostul sangeac otoman Novi Pazar a fost impartit in 1913 intre cel doua state sârbesti (dupa razboaiele balcanice incheiate prin Pacea de la Bucuresti), dar timp de peste cinci decenii fusese o zona de reconquista culturala si demografica pentru sarbi si muntenegreni, in deplina intelegere intre ei.

O linie prin mijlocul acestei zone (comune in cel mai inalt grad celor doua state) nu poate fi decat arbitrara sau conventionala. Majoritatea celor care treceau granita schimbau cateva fraze care dovedeau familiaritate cu granicerii. Probabil ca sunt multi care trec aceasta linie zilnic.

Granita (istorica) adevarata este una naturala: e cumpana apelor intre bazinul Dunarii si apele care se varsa in Adriatica. Dar nici inainte si nici dupa ce treci de valea raului Tara nu vei sesiza diferente majore in comportarea oamenilor: aceeasi bunavointa sobra, chibzuita, fara inflorituri.

Tunelurile si viaductele insa – multe si adesea spectaculoase –  dau marturie nu despre Serbia sau Muntenegru, ci despre un stat mai puternic, astazi disparut (si regretat, oarecum paradoxal, de catre majoritatea locuitorilor din Balcanii de Vest): Iugoslavia.

ber

Dear life


nobelJames E. Rothman (Universitatea Yale), Randy W. Schekman (Universitatea Berkley) si Thomas C. Südhof (Universitatea Standford) au primit anul acesta Premiul Nobel « pentru descoperirea mecanismelor care regleaza traficul vezicular, un sistem major de transport in celulele noastre ». Descoperirile lor au dus si la cunoasterea mai buna a modului de transmitere a informatiei intre celulele nervoase.

Progresele in domeniul neurotransmisiei sunt uimitoare. Si mai uimitoare e insa transformarea acestor impulsuri electrochimice in literatura. In frumusete absolut inutila din punct de vedere adaptativ. Cum ajung niste « fraze » biochimice stereotipe si monotone sa se transforme in mesaje imprevizibile si sclipitoare?

De exemplu, in acest inceput pictural al povestirii Dear life de Alice Munro, scriitoarea canadiana care a castigat ieri Nobelul pentru literatura:

Trăiam când eram tânără la capătul unui drum lung, sau poate doar un drum care mi se părea mie lung. Departe, in spatele meu, când veneam de la scoală, si mai apoi de la liceu, era adevăratul oras, cu activitatea sa si cu trotuarele sale si cu luminile sale stradale dupa ce se lăsa întunericul. Marcând limita orasului, erau doua poduri peste râul Maitland: unul îngust de fier, pe care masinile aveau uneori  probleme in a decide cine se da înapoi ca să o astepte pe cealalta, si o punte de lemn care avea din când in când o scandura lipsă, astfel încât puteai privi  în jos de-a dreptul în apa grăbită si strălucitoare. Îmi plăcea asta, dar se găsea întotdeauna cineva care venea si înlocuia în cele din urmă scândura.

24 de zile in Balcani (4): Sopoćani


sop011In Novi Pazar nu am mai oprit, dar oricum am mers foarte lent si intortocheat.  Nu stiu daca eram inca sub impresia nuntii zgomotoase din ajun sau era de vina soarele puternic al amiezii, dar mi s-a parut un loc aglomerat, zgomotos si prafos (mai tarziu am pus pe hartie haiku-ul pe care l-am pus pe blog aici). Pemtru prima data de la inceputul calatoriei drumurile erau mai proaste decat in România.

Am nimerit destul de repede drumul, prost semnalat, dar oamenii au fost de mare ajutor. Daca nu ar fi fost un localnic binevoitor care sa ne arate o cale ocolitoare am fi nimerit intr-o portiune de 5-6 km de drum in lucru care nu era semnalizat decat ca drum ingustat! Iar indicatoare care sa-ti propuna o alternativa nu erau.

St. Apostle PhilipManastirea este construita chiar la izvorul râului Raška (numele Sopoćani vine de la sopot = izvor). In ciuda parcarii asfaltate, locul pastreaza o lumina si o liniste   de inceput de lume. De altfel, sopot a dat in română cuvântul şoaptă – şoapta e clipocitul apei unui pârâu! Mai saraci am fi fost fara acest cuvant balcanic.

Cat de stupida mi s-a parut aici aroganta ignoranta a românilor care vor sa se scuture de praful balcanic pentru a se sincroniza, chipurile, cu Europa! Europa si-a avut centrul cultural aici pe vaile Raška si Ibar pentru aproape doua secole: Imperiul Bizantin apunea, Venetia si Florenta abia rasareau pe cerul culturii. Frescele de la Sopoćani sunt o dovada: pe langa ele pictura italiana trecento e o incercare stângace.

Am cumparat miere si rachiu de mere de la magazinul de suveniruri. Chiar doream sa am o amintire a acelor meri care urcau spre cer.

Urmașa lui Ștefan cel Mare și statul moldovenesc idiot


Asa cum am semnalat pe blogul Regatul României (aici), Principesa Margareta descinde din Mușata, iar lista ascendentilor sai directi ii include pe Stefan cel Mare, Stanislas I (Rege al Poloniei) si Ludovic al XV-lea (Rege al Frantei).

Altete Regale


Merita vazut acest filmulet. De la un capat la altul.

Sa-mi spuneti daca ati vazut vreun politician român avand o asemenea tinuta si atitudine in fata unei contestari, fie ea si din partea a 8 persoane, cu lozinci cand absurde, cand hilare, cand primitiv viscerale.

Si apoi, daca ascultati discutia cu ziaristii de dupa plecarea Altetelor Lor, dupa ce trece momentul de « distractie » cu absurditatile, cei care au mai mult de 35 de ani se pot gandi daca nu cumva au mai auzit undeva, candva, aceleasi enormitati strigate de mii de oameni sau daca nu le-au vazut scrise pe hartia de ziar, care suporta orice, pentru sute de mii de oameni.

Inelul puterii si golul rotund al iubirii


Inelul a fost mai intai un simbol al puterii. Inelul cu sigiliu era un instrument prin care imi afirmam puterea asupra bunurilor mele. In cadrul casatoriei, oferirea inelului reprezenta si un transfer al unei parti din puterea mea catre celalalt.

Daca ne gandim putin cum e alcatuit un inel – o bucata de metal pretios prelucrata cu mestesug, inchizand un cerc perfect -, am putea spune ca simbolul clasic se concentraza in partea materiala a inelului (cea pe care se graveaza sigiliul sau promisiunea puterii), pe cand simbolul romantic se construieste in jurul partii imateriale si virtuale – cercul ideal al iubirii perfecte.

(articolul integral – Dragostea si balanta puterii aici)

24 de zile in Balcani (3): Raška


DSCF1768Putin inainte sa apuna soarele ne-am cazat la un hotel aflat pe malul râului Raška, cu 5-6 kilometri inainte de intrarea in Novi Pazar.

Am nimerit intr-o seara in care avea loc petrecerea pentru o casatorie musulmana. hartasMuzica era foarte zgomotoasa, dar dupa ce am mai citit cate ceva despre Novi Pazar, Studenica si Marele Principat al Rasciei (Raška), am adormit bustean.

Inainte de a adormi am mai apucat sa ma gandesc la imaginea falsa pe care o avem despre popoarele balcanice in termeni de stabilitate: cum ca oamenii se nasteau si mureau in acelasi loc, generatie dupa generatie. E probabil valabil doar pentru serii de maxim 3-4 generatii. Iar repetatele migratii de masa din secolele X – XV nu au termen de comparatie in lumea de azi, pe care o consideram, totusi, foarte mobila.

Surplus de viaţă


Dar iubirea este unitatea de mă­sură pentru viaţă. Cu cât iu­birea este mai mare, cu atât via­ţa este mai adâncă, mai mul­t­ă. Iubirea porneşte totdea­u­na din surplus de viaţă; iar ne­păsarea ei faţă de moarte es­te însăşi conştiinţa suve­ra­ni­tă­ţii vieţii faţă de moarte. Este un ma­re lucru pentru viaţă să nu se simtă umilită, copleşită, în­fri­cată de moarte. Atitudinea a­ceasta, de superbă sfidare a mor­ţii, nu se poate explica de­cât printr-o abundentă con­cen­tra­­re de viaţă în acest punct, prin­tr-o covârşitoare siguranţă a neînsemnătăţii morţii în faţa vieţii. Biruinţa asupra morţii se ob­ţine nu prin fuga de ea, ci prin revărsarea vieţii peste ea.

Cine nu se simte mai fericit, cu mai multă bucurie de viaţă, iu­bind? Şi cine n-a experiat veş­tejirea dorului de a fi şi de a ac­tiva, când nu are iubire faţă de nimeni? Interesul faţă de al­ţii întreţine gustul de a trăi în noi, împreună cu interesul ce ni-l poartă alţii nouă. Prin iubire trăim şi ne mişcăm şi suntem. Deficienţa de iubire roade zi de zi la temelia vieţii noastre. Da­că am avea iubire desă­vâr­şită unii faţă de alţii, n-am mai muri. Am trăi veşnic şi nu ne-am plictisi.

(Dumitru  Staniloae – Iubirea învinge moartea )