0.0. Nu au nevoie de psihoterapie cei care:
0.0.1. Au o disciplină spirituală care le permite să converseze liber cu dumnezeul lor interior
0.0.2. Au în jurul lor 6 oameni pe care se pot baza, cu care pot impartasi ganduri si emotii, carora le pot cere si oferi ajutor.
0.0.3. Stiu ca viata e facuta din alegeri si pot duce pierderea inerenta oricarei alegeri.
Sunt surprins sa constat ca se mai vehiculeaza (chiar si de catre unele persoane care se declara, in principiu, regaliste) ideea ca trebuie lamurita problema succesiunii la tron.
Problema este lamurita de mai mult de 15 ani, de cand Majestatea Sa Regele a desemnat-o pe Principesa Margareta Custode al Coroanei României. Ce obiectii se pot aduce?
1. Argumentul constitutional: succesiunea nu e conforma cu Constitutia din 1923, care stabilea excluderea perpetua a femeilor.
Raspuns: Restabiliti mai intai Constitutia din 1923. Dupa aceea putem sa o revizuim sau nu in privinta regulilor de succesiune. Vom avea optiunile: Regina Margareta, cautarea unei alte dinastii (trecand peste dorinta unui mare rege), sau republica (daca se vor gasi, totusi, macar 8 milioane de republicani care s-o voteze!)
2. Argumentul misogin: ne trebuie barbati adevarati la conducerea tarii!
Raspuns: Dati-mi un exemplu de barbat adevarat la conducerea tarii in ultimii 60 de ani. Si mai adaug un lucru: sunt convins ca marele barbat român Carol I ar fi cerut el insusi schimbarea regulii succesiunii strict masculine daca unicul sau copil, Maria, ar fi supravietuit.
3. Argumentul resentimentar: cum sa ajunga un actor Rege al României?
Raspuns: Principele Radu nu va fi Rege al României, daca Parlamentul va adopta propunerile Majestatii Sale Regele, ci Principe Consort. Iar actorul a jucat si continua sa joace foarte bine rolul vietii sale si cred ca si-a castigat deja un loc frumos in istoria tarii.
Un alt fel de amintiri din copilarie. Neverosimile ca amintiri si totusi convingatoare. Un roman autobiografic fabulos (in sensul propriu al cuvantului), care pune in scena copilaria japoneza a autoarei.
« Foarte repede, mi-am dat seama că vârsta îmi conferea un statut special, în tara Soarelui-Răsare, de la nastere si până în pragul grădinitei, esti un zeu. Nishio-san mă trata ca pe o divinitate. Fratele, sora mea si cele două futago trecusera de vârsta sacră: li se vorbea în mod obisnuit. Eu, în schimb, eram un okosama: o onorabilă excelenţă nevârstnică, un senior copil. »
TâniaTomé (Mozambic)
A palavra quer deitar-se
sozinha, reflexa
contemplar devagar
o sol morre ao silêncio
Não há pressa, não há medo
A palavra quer morrer
quantas vezes for preciso
(Cuvântul vrea să se întindă/ singur, reflectat/ să contemple încet/ soarele moare oferit tăcerii/ Nicio grabă, nicio frică/ Cuvântul vrea să moară/ de câte ori e nevoie )
Si ceva compus, scris si cantat tot de TâniaTomé – Amar e bom.
Poezia asta mi-a adus aminte niste randuri de demult:
Cuvintele mor de sete/ pe buzele noastre// Uscate sunt/ buzele/ sau cuvintele?
Cu ocazia Zilei Internationale a Poeziei.
Constitutia României e o bucată de hărtie care nu valoreaza nimic. Nu garanteaza nimanui drepturile, dimpotriva, sefii de trib o scot de la naftalina doar pentru a imagina noi moduri in care poate fi folosita pentru incalcarea grosolana a acelor drepturi.
Stiu cam ce fel de constitutie e asta, pentru ca m-am nascut in RSR. In clasa a VIII-a studiam si dadeam lucrari de control din Constitutia RSR. Stiam chiar si atunci ca nu are nici o importanta pentru viata mea. Toata lumea stia ca era o fictiune. Nimeni nu spunea asta cu voce tare.
Constitutia din 1991 este continuatoarea directa a constitutiei RSR. La fel ilegitima si la fel de saraca in efecte asupra vietii de zi cu zi ca si cea dinainte. De data asta votata prin referendum, dar pe baza unei minciuni.
Minciuna a fost ca pentru a o rupe cu trecutul comunist trebuia adoptata o noua constitutie. S-a indus ideea ca a vota NU la referendum inseamna a prelungi valabilitatea constitutiei RSR. De fapt, era nevoie sa declaram nula de drept constitutia din 1948 si urmatoarele. Automat, intra in vigoare Constitutia din 1923. Pe care puteam sa o revizuim cat doream.
Constitutia din 2003 a primit, cu greu, la referendum, numarul de voturi cerute si chiar si asa a fost nevoie sa fie bagata pe sub usa: chipurile, era necesara pentru a adera la UE. Din cate stiu eu, Marea Britanie nu are o constitutie si e bine mersi in UE.
Dar cel mai uluitor lucru este ca exista in aceasta « constitutie » republicana un articol care nu exista nici macar in constitutiile stalinite – cel care stabileste ca anumite prevederi (de exemplu, forma de guvernamant republicana) sunt nerevizuibile. Punct. E un motiv suficient pentru mine sa dau NU oricarei « constitutii » care va contine actualul articol 152.
M-am nascut in RSR si am fost supus, nu cetatean, al acelei tari. De 23 de ani mi s-a spus ca sunt cetatean al unei republici numite România.
Articolul 152 imi reaminteste ca nu am aceasta optiune. Nu pot hotarî si nici macar nu pot pune in discutie, conform acestui articol, tocmai minciuna fundamentala a legitimitatii republicii. Sunt somat sa ma supun unei hotarari luate de cativa sefi de trib. Pentru ca tara sa fie in continuare RSR (Republica Securistica România).
NU. Nu voi mai fi niciodata un supus al RSR.
Ils sont fleuris les neiges d’antan,
Douce-blanc tourna en vert vivant
On avait vingt ans, il sont vingt ans.
Jeunesse fondante en vol-au-vent
Descend au fond d’amour montant,
Vingt ans d’ici, il aura vingt ans.
Demain matin le ciel d’argent,
Aimant des feuilles en or brillant,
Nous dansera comme à vingt ans.
« Rușinea este unul dintre principalii factori care afectează reziliența. În Mourir de dire. La honte (Odile Jacob, 2010), neuropsihiatrul și etologul Boris Cyrulnik exploreaza aceasta emotie combinând anecdote personale, perspective psihanalitice și descoperiri neurobiologice. Rușinea poate sa ne tortureze, dar fără ea nu suntem umani … Rușinea este puterea pe care o dau privirii celuilalt. »[continuarea interviului – aici; cartea a fost tradusa si in română sub titlul Mai bine mor decât să spun, traducere de Valentin Protopopescu, ed. Trei, București 2012]
Am citit cateva dintre ultimele interventii in spatiul public ale lui Boris Cyrulnik (unul dintre specialistii luminati a caror parere o caut in cazul unor dileme moral-stiintifice) incitat de o traducere a unui interviu pe tema autoritatii parentale, publicata pe blogul http://alobebe.wordpress.com/. O puteti citi aici , aici si aici.
Am scris anul trecut (aici) despre o carte a domnului profesor Boia pe care nu am citit-o: De ce este România altfel?.
Saptamana aceasta am recitit Pentru o istorie a imaginarului, scrisa in franceza in urma cu 15 ani, si mi-am dat seama ce era fundamental disonant in De ce este România altfel?: autorul trateaza in registrul realului (România este altfel), ceea ce tine de domeniul imaginarului (despre România se spune că, …se crede că; România pare că ). Diferenta pe care chiar Lucian Boia o ilustreaza, cu numeroase exemple, in Pentru o istorie a imaginarului.
Pentru o istorie a imaginarului e o carte supla, dar condensand multa informatie (si nu rareori luata de pe carari mai putin batatorite), e bine sistematizata fara a deveni arida, e adesea provocatoare, fara a fi insa extravaganta.
Cateva extrase aici
Splendoare în iarbă (Splendor in the grass, 1961) e filmul pe care il revăd in această sâmbătă cu fulgi de zăpadă la mijloc de martie. Filmul integral – aici.
DAN GHENEA 