« Hristos Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale şi a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume şi colindător la casa sufletului fiecărui om »
(din Pastorala Arhiepiscopului Bucureştilor la Sărbătoarea Naşterii Domnului)
Puteti sa o faceti si domniile voastre. Aici.
Lista semnaturilor e deschisa de Doina Cornea. Foarte potrivit, avand in vedere ca suntem in 22 Decembrie.
Am citit penultimul capitol din Fanar. Am jucat Kamisado cu Andreea. Mi-am citit corespondenta electronica. Am platit facturi online. Am facut niste spaghete bolognese. Am platit scadente la banca. Am prescris trei retete. Am ascultat despre un sfârsit personal de lume. Am scris « apt » pe doua certificate. Am ascultat inca un sfarsit de lume. Am asteptat un client care n-a mai ajuns. Am jucat Kamisado cu Nicoleta. M-am uitat la ceremonia goala a depunerii juramantului de catre membrii Guvernului. Am citit ultimul capitol din Fanar.
Ziua tocmai trece. In Mexic se pregateste serbarea « zilei de dupa », platita deja de turisti. Peste tot pe Pamânt se sfârsesc astazi milioane de lumi diferite.
Si pentru ca mi-am amintit titlul unui film românesc mai putin tipic, va invit sa-l urmarim la Matineul de sâmbata.
Cum v-ati petrecut sfârşitul lumii?
Pentru prima data am ocazia sa votez pozitiv. Se întâmplă ca in colegiul in care votez sa candideze pentru Camera Deputatilor domnul academician Dinu C. Giurescu. Aproape sigur ca va fi ales, indraznesc sa ii adresez o scrisoare deschisa, sperand ca vor fi suficient de multi alegatori care sa-i ceara acelasi lucru, iar domnia sa sa dea glas in Parlamentul Romaniei acestei dorinte.
Domnule Profesor,
In calitate de reprezentant al natiunii, va rog sa propuneti Parlamentului României
- să constate nulitatea actului de proclamare a Republicii Populare Române in sedinta extraordinara din 30 decembrie 1947;
- să constate caracterul nelegitim al constitutiilor din perioada 1948 – 1989;
- să constate ca admiterea punctelor precedente implica faptul ca legea fundamentala a României democratice trebuia adoptata prin revizuirea Constitutiei din 1923.
Avand in vedere cele de mai sus, va rog sa propuneti ca Parlamentul ales la 9 decembrie sa devina Adunare Constituanta si sa ia ca baza Constitutia din 1923, iar România sa ramâna regat, daca reprezentantii poporului nu vor decide, cu majoritatea calificata ceruta de Constitutia din 1923, trecerea la o alta forma de guvernamant.
Pentru Senat, voi da, ca de obicei, un vot negativ – adica il voi vota pe candidatul formatiunii cate il poate matura de la putere pe presedintele al carui nume nu merita sa fie pomenit.
1 decembrie 2002 – Unul dintre putinii ani in care vremea e frumoasa. Participare numeroasa la manifestarile oficiale si pentru ca fusesem invitati sa aderam la NATO cu doar 10 zile inainte, apoi Ion Iliescu se afisase « shoulder to shoulder » ( « șold la șold », comform traducerii livrate prin difuzoare multimii) cu George Bush si « nevasta-sa » (tot conform traducerii oficiale. 1 decembrie 2003 – Puterea la Alba-Iulia, opozitia la Bucuresti. 1 decembrie 2004 – Din nou intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale. Multe fluieraturi. 1 decembrie 2005 – Premiera: pe langa scindarea putere opozitie, apare si distantarea dintre premier si presedinte (peste numai cateva saptamani ruptura va deveni oficiala). Vreme dusmanoasa, participare populara infima. 1 decembrie 2006 – Ceva unitate de fatada, a inainte de intrarea in UE (programata sa aiba loc peste o luna). UDMR apreciaza (corect) ca e momentul sa repuna pe tapet chestiunea autonomiei, folosind ca baza chiar Declaratia de la Alba-Iulia. 1 decembrie 2007 – Ceremonii modeste, atat la Bucuresti, cat si la Alba-Iulia. Presedintele si premierul sunt in razboi deschis. Dupa cateva zile (de gandire, probabil), primarul din Alba-Iulia ii ofera Regelui Mihai titlul de cetatean de onoare si cheile orasului. Probabil ca schimbasera intre timp incuietoarea, altminteri gestul e usor ridicol: Mihai I este din 1930 Mare Voievod de Alba-Iulia. 1 decembrie 2008 – Raceala fara incidente. 1 decembrie 2009 – Din nou intre tururi la prezidentiale. Presedintele in functie alege sa nu dea mana cu presedintele Senatului (contracandidatul sau) si cu fostii presedinti ai Romaniei. 1 decembrie 201o – Ploaie îngheţată. In lipsa participantilor, n-au fost asa de multe fluieraturi. 1 decembrie 2011 – A fost anul Regelui. La Ziua Nationala devine evident ce ne lipseste: un simbol unificator. Pe care Dumnezeu ni l-a daruit si l-a lasat cu noi pana in ziua de azi. Cat timp vom ramane prizonierii urii? 1 decembrie 2012 – Mai aveam nevoie de o inca confirmare?
Incercam de anul viitor cu 10 Mai?
Am mai spus (aici si aici) de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.
Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.
Iata propunerea mea:
27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)
28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)
29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).
30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)
1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)
2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!
3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)
1 decembrie 1998 – Este emisa o moneda aniversara « Semper Unitis ». Moneda este din aur, cantareste 31 de grame si are valoarea nominala de 1000 de lei. Moneda de 1000 de lei aflata in circulatie este mult mai usoara (2g, de aluminiu) si poate cumpara un sfert de covrig. Daca Regele Ferdinand ar fi batut in 1918 o moneda de aur de 1000 de lei la valoarea de schimb reala, aceasta ar fi cantarit 100 de grame! Fiti linistiti, pe avers nu apare decat un vultur chel, fara coroana, cu un cioc deschis pe jumatate, probabil a mirare in fata sumei fara noima scrisa cu litere de aur pe fond de doliu!
1 decembrie 1999 – « Sper ca multi romani vor medita – si este momentul sa o faca – la ceea ce s-a intamplat astazi. Nu este prima data. Dupa ce romanii, cu mare demnitate, si-au cucerit singuri eliberarea de sub o dictatura cumplita si au realizat acea extraordinara unitate in zilele de 21-22 decembrie 1989, la numai un an de zile, in 1990, Alba Iulia, simbolul unitatii romanesti, a fost, ca si astazi, teatrul unor contestari violente si rusinoase. » Presedintele care ar fi trebuit sa fie ultimul era primul care ar fi trebuit sa mediteze. Era anul luptelor de la Costesti intre poporul mineresc si jandarmii unui stat care nu mai avea nimic de aparat. Dar ca sa nu fie timp de gandire, televiziunea cu cea mai mare audienta si-a serbat ziua cu ritmuri mai vesele decat « Desteapta-te, române! ».
1 decembrie 2000 – Ziua Nationala cade intre cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale. Nici o sansa la unitate. In turul al doilea se confrunta Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Presedintele Constantinescu tine un discurs sumbru la Cotroceni, pe care il incheie cu « Dumnezeu sa ocroteasca poporul roman. Traiasca Romania! » Debila calchiere dupa « God bless America! », cand ar fi trebuit sa puna la loc pe stema deviza « Nihil sine Deo » si coroana pe fruntea României.
1 decembrie 2001 – Programul Presedintelui României, domnul Ion Iliescu, pentru ziua de sâmbata, 1 decembrie 2001: ora 9.00 – Depunere de coroane de flori la « Mormântul Ostasului Necunoscut » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a Românieiora 10.00 – Depunere de coroane de flori la « Arcul deTriumf » cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a României ora 12.00 – Participare la Te-Deum de Ziua Nationale a României. Deci sarbatorim cu coroane de flori si mergem la Te Deum ca liber cugetatori!
1 decembrie 1994 – Ziua Nationala este declarata zi nelucratoare. In Ardeal si in toata tara circa 1 milion de romani au ramas fara 2 miliarde de dolari in urma prabusirii Caritas.
1 decembrie 1995 – Un post TV privat transforma Ziua Nationala in « ziua (X) TV ». Operatiune reusita. Tricolorul se doveste usor vandabil.
1 decembrie 1996 – Emil Constantinescu recidiveaza: primul sau discurs de 1 decembrie ca Presedinte al României pare copiat din manualele de istorie comuniste. Poporul fara conducatori si armata fara capul ostirii sunt personajele discursului sau. A uitat promisiunea pe care i-a facut-o lui Corneliu Coposu: ca va fi ultimul presedinte al României.
1 decembrie 1997 – In Bucuresti, o mohorata parada militara. La Alba-Iulia, nici o surpriza: Presedintele E.C. citeste un discurs identic celui din 1996 (daca nu credeti, comparati discursurile aici si aici).
1 decembrie 1990 – Corneliu Coposu este fluierat la Alba-Iulia. Primul ministru al tarii zambeste multimii. Presedintele ales in Duminica Orbului sta cu ochii in pamant sub o caciula de Astrahan. Coreneliu Coposu, cu capul descoperit, continua sa nu taca.
1 decembrie 1991 – Ziua Nationala coincide cu destramarea URSS prin proclamarea independentei Ucrainei. La Chisinau este convocat un Consiliu National al Unirii. La Bucuresti subiectul « nu e actual ». Sunt mestecate in continuare fraze despre Marea Unire, cu ignorarea completa a dramei Basarabiei, dar cu nelipsitele atacuri « nationaliste » la adresa minoritarilor unguri.
1 decembrie 1992 – La Cluj, primarul Gheorghe Funar reamplaseaza pe monumentul regelui Matei Corvin placa de bronz inscriptionata cu un text de Nicolae Iorga (“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”). La Miercurea-Ciuc, primarul maghiar reitereaza un motiv pentru care ungurii din Ardeal ar vrea sa sarbatoreasca 1 decembrie: Declaratia de la Alba-Iulia din 1918 garanteaza drepturile minoritatilor (educatie in limba proprie, judecare in limba proprie si administrare in limba proprie). Funar face valuri; Declaratia de la Alba-Iulia va fi mentionata de acum inainte doar epurata si in surdina.
1 decembrie 1993 – Miting al Conventiei Democratice din România in Piata Palatului, la care participa, in ciuda gerului, intre 60 000 si 100 000 de oameni, ca replica la festivitatile oficiale. Emil Constantinescu, proaspat reales ca presedinte al Conventiei, reuseste « performanta » de a nu il pomeni in discursul sau pe regele Ferdinand. Se intampla la doar 8 luni de la vizita de Pasti a Regelui Mihai.
DAN GHENEA 