Am recitit cartea lui Ivor Porter Mihai I al României. Regele şi ţara.

Mi se pare ca autorul gaseste tonul cel mai potrivit pentru a descrie drama acestui mare rege. Sir Ivor a scris aceasta carte la 92 de ani si a plecat dintre noi anul trecut, la 99 de ani. Se simte ca e un dar facut unui prieten de-o viata. De la un prieten adevarat, nu unul de curte.

Eu unul simt ca Sir Ivor a vrut sa aduca si o marturie curata, fara concesii, despre un om care a incercat si a reusit sa ramana in adevar intr-un secol al marilor minciuni.

Iata o mostra a acestui stil direct, in tuse simple, fara eufemisme si ascunzisuri:

« Mihai a fost crescut intr-un mod grotesc. A stat prea putin cu ambii parinti, in schimb a petrecut o mare parte din copilarie la curtea regala, cu tatal sau teatral, cu amanta acestuia, Elena Lupescu, si camarila lingusitoare si corupta. Principesa Elena se ingrijora insa zadarnic, gandindu-se la influenta nefasta pe care toti acestia ar fi putut-o avea asupra fiului ei. Nu avea de ce: la maturitate, Mihai va ajunge sa adulmece coruptia de la mare distanta si va avea toata viata un dezvoltat simt al datoriei. »

Mai multe citate din carte puteti gasi aici.

Mai pun aici niste randuri care ar trebui sa ne puna pe ganduri. Am avut si avem adevarul in fata. Si totusi nu ne decidem sa actionam in lumina adevarului:

« Când, după un exil impus, i s-a permis să se întoarcă doar pentru câteva zile în patria sa, afost salutat de mulţimi uriaşe la Bucureşti. Le-a spus atunci ceea ce nici un lider comunist n-ar fi îndrăznit să le spună vreodată: «Vă iubesc!». Si, cu toate că guvernele succesive au încercat timp de 44 de ani să discrediteze monarhia, românii l-au crezut. »