« Tragedia omului modern nu este ca stie din ce in ce mai putin despre intelesul vietii sale, ci ca asta il deranjeaza din ce in ce mai putin » (Vaclav Havel)
« Viata este darul lui Dumnezeu pentru tine. Felul in care iti traiesti viata este darul tau pentru Dumnezeu. »
(Citite in Absurdistan – o tragedie cu iesire la mare de Dorin Tudoran)
Omul de Cro-Magnon a fost cel mai inteligent om care a trait vreodata, zice, cu argumente, Constantin Creţan; conform demonstratiei din cartea sa FROM WILD APE TO DOMESTIC APE, inteligenta si constiinta de sine a omului au scazut in ultimii 20 000 de ani. E o formulare tare care aduce o necesara contrapondere la iluzia moderna a progresului intelectual si moral al societatilor umane(de multe ori descris ca linear sau chiar exponential crescator).
Eu spun doar atât: nu suntem mai inteligenti decat bunicii nostri si nici bunicii nostri nu erau mai buni decat mosii lor.
Cred ca stiu insa ceva ce avem in plus (in medie) fata de Omul din Cro-Magnon: o doza semnificativ mai mare de bovarism.
Bovarism e un termen inventat pe la 1900 de Jules de Gaultier, care il defineste ca fiind « capacitatea omului de a se concepe ca un altul ». A formulat conceptul pornind se la romanul lui Flaubert – Madame Bovary. De altfel, Flaubert insusi atrage atentia ca « Madame Bovary, c’est moi ».
Capacitatea de a te concepe drept un altul e o sabie cu doua taisuri. Emma Bovary ajunge, in final, sa-si rateze viata pentru ca ea e mereu in alta parte; nu isi stie sau nu isi accepta rolul de aici si acum. Am putea spune (si Jules de Gaultier o face) ca bovarismul e o trasatura esentiala a omului, care poate deveni patologica, dar care in variantele sale adaptative este o conditie de existenta a stiintei, a moralei si, mai ales, a educatiei. Educatie inseamna a scoate la iveala un altul; fara puterea de a te concepe drept altul nu exista motivatie pentru a invata.
Ce legatura e intre Omul de Cro-Magnon, Madame Bovary et moi? Nu era nici una pana in seara asta. Am vazut jumatate din filmul The Man from Earth, in care apare, chiar in primele minute, replica: « Cro-Magnon este ultima etapã din evoluþia omului »; asta mi-a amintit de teoria lui Constantin Creţan; in plus, ideea unui om de 14 000 de ani mi-a adus in minte faptul ca Flaubert insusi voise sa scrie « Les Memoires du Vieillard de Cro-Magnon »; recitisem recent capitole din Bovarismul de Jules de Gaultier (ca urmare a unei discutii pe tema Madame Bovary).
Pana acum 200 de ani bovarismul era apanajul catorva; unii esuau zgomotos altii reuseau sa intre in cartile de istorie. De atunci incoace educatia a atins din ce in ce mai multi oameni. Iar « capacitatea de a ne concepe ca un altul » a crescut exponential. Daca ar fi sa ierarhizez pericolele care pot duce la dezintegrarea societatilor, bovarismul ar fi primul. Daca vreti sa fac lista principalelor avantaje competitive pe care le poate avea o societate, bovarismul ocupa tot prima pozitie.
« 14 decembrie [2006]
………………………………………………………………………………………………………………………………….
Constat că de câte ori cineva vrea să scuze grosolăniile unuia […] zice: « Cel puţin, e sincer ». De parcă sinceritatea ar fi o calitate în sine şi n-ar exista sincerităţi greţoase de care se folosesc mârlanii pentru a fi mârlani şi ţoapele pentru a fi ţoape. S-ar putea vorbi chiar de un « tupeu al sincerităţii » care te face să regreţi că nu sunt mai mulţi « ipocriţi » capabili să nu confunde sinceritatea cu lipsa celor şapte ani de-acasă. V-aţi gândit vreodată cum ar arăta o societate în care n-ar funcţiona niciun fel de ipocrizie? »
………………………………………………………………………………………………………………………………….
Octavian Paler, acum 5 ani. Cu 5 luni înainte de tăcere. Acum stă pe birou şi mă priveşte de pe coperta cărţii lui Daniel Cristea – Enache. Am avut şansa să stau de vorbă câteva zeci de minute cu domnul Octavian Paler, acum mai bine de 10 ani. Părea că are tot timpul din lume atunci cand voia să-l dedice unui argument. Şi raţionamentul era aproape întotdeauna diamantin – lucid, simetric, penetrant.
» 15 decembrie
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Tot ce mai ţin minte din drama unde Schiller ne vorbeşte de Wilhelm Tell e acest amănunt: cineva (am uitat numele personajului) pune în vârful unei prăjini o pălărie pe care cetăţenii disciplinaţi trebuie s-o salute! Aşa că să nu ne mai mirăm de nimic. »
Cred că realitatea a bătut in 5 ani şi imaginaţia şi raţionamentele lucide ale lui Octavian Paler. S-ar fi mirat şi Domnia Sa de noile recorduri în materie de « sincerităţi » şi de salutarea sârguincioasă a pălăriilor din vârful prăjinii.
Daca va asteptati la ursi polari, tigri siberieni sau ursi panda, va reamintesc: nu ne vizitam (nici macar la zoo, ca nu mai e voie), nu fac parte din viata mea, nu fac parte din viata lor.
As vrea sa va captez bunavointa pentru unele unele forme de viata mentala care s-ar putea stinge cu mult inaintea ursilor polari (asta si pentru ca topirea banchizei arctice nu pare sa-i ingrijoreze la fel de mult ca pe noi).
Deocamdata o sa deschid o lista alfabetica a speciilor mentale pe care eu le consider periclitate de conectarea rapida, de mâncatul pe fuga si, in general, de viata pe repede-inainte.
Iata speciile pe care as incerca sa le cultiv in gradina (poate ca semintele lor se vor raspândi din nou):
Admiratia; Amabilitatea; Ascultatul; Blândetea; Convivialitatea; Curajul; Demnitatea; Devotamentul; Diletantismul; Eleganta; Empatia; Fidelitatea; Frumusetea; Generozitatea; Hotarârea; Interesul; Jovialitatea; Libertatea; Loialitatea; Moderatia; Neutralitatea; Onoarea; Ospitalitatea; Prietenia; Recunostinta; Reflectia; Relaxarea; Responsabilitatea; Solidaritatea; Stilul; Şoapta; Teama; Tenacitatea; Ţelul; Uimirea; Visarea.
Taiati. Adaugati. Comentati.
Le moi est haïssable.
3 gânduri ale lui Blaise Pascal, omul care de la 20 de ani nu a mai simtit pamantul stabil sub picioarele sale (la propriu).
« Eul are doua insusiri: este nedrept in sine pentru ca se face centrul tuturor lucrurilor si este suparator pentru ceilalti prin aceea ca vrea ca ei sa i se supuna. »
« Cum se face ca un schiop nu ne irita, iar o minte schioapa ne irita? Fiindca un schiop recunoaste ca noi mergem drept, pe cata vreme o minte schioapa spune ca noi schiopatam. Fara acest lucru am avea pentru el mai multa mila decat mânie. »
« Bine au facut cei care au deosebit pe oameni dupa exterior mai degraba decat dupa calitatile interioare! Care dintre noi o va lua inainte? Cine va ceda locul celuilalt? Cel mai putin abil? Dar eu sunt tot atat de abil ca si el. Va trebui sa ne luptam pentru asta. El are patru lachei eu nu am decat unul: asta se vede; n-am decat sa numar: eu trebuie sa cedez, as fi un prost daca m-as opune. Iata-ne in felul acesta impacati, ceea ce este cel mai mare dintre bunuri. »
» A dori inseamna a nu putea.[…] Cine isi doreste nu va putea niciodata, caci se pierde in aceasta insistenta de a dori «
Citind aceste randuri din Cartea nelinistirii (compusa de Bernardo Soares, ajutor de contabil in orasul Lisabona), am avut o mica revelatie. Carevasazica, asta era putred in intrebarea « Ce iti doresti? »! Nu te trage spre actiune, ci te face sa simti inca o data tot ce nu poti sa faci. Inca doresti, adica nu ai inca. Doresti totul, doresti deplinatatea. Poti obtine ceva, poti obtine o parte. Doresti tot restul. Pe care il pierzi de fiecare data cand obtii ceva.
Daca vreau sa ajut pe cineva sa gaseasca o iesire dintr-un impas as face bine sa ma gandesc de trei ori inainte de a pune intrebarea « Ce iti doresti? »! . Mai bine sa pun intrebarile despre putinta, alegere, pierdere.
» Ce poti face acum? »
« Ce alegi sa faci? »
« Stii la ce renunti prin aceasta alegere? »
Dupa ce raspunzi la aceste intrebari, dorinta nu mai e un lant care te tine aici paralizat de teama ca vei esua in implinirea ei, ci devine o linie a orizontului, mereu inaintea ta, intangibila, dar atragatoare.
Nu puteti avea mari pretentii de la o revelatie in metrou, la noua seara. Ca sa va despagubesc partial pentru timpul cheltuit, iata inca o cugetare mestesugita a aceluiasi ajutor de contabil:
« Lucrurile visate au numai partea dinspre noi… Cealalta parte nu poate fi vazuta. Nu le poti da târcoale… Partea proasta cu lucrurile din viata e ca putem merge sa le privim din toate partile. Lucrurile visate nu au decat partea pe care o putem vedea… Ele au numai o faţa, la fel ca sufletele noastre. »
Cunoasterea de sine nu este inca algoritmizata.
Capacitatea de a iubi se învată si presupune depăsirea unor obstacole.
Cand alegi, intreaba-te mai intai la ce renunti si abia apoi ce ai putea castiga.
Singurul timp real al placerii este prezentul.
Dacă alergi /Timpul va zbura înaintea ta ca un fluture/ Daca mergi / Timpul va veni în urma ta ca un bou blând
O turma de elefanti care nu are batrani va muri de sete la urmatoarea seceta.
Învaţă să accepţi cu recunoştinţă un da şi fără resentimente un nu.
Tovarăşii lui Ulise scapă de frică si durere, dar şi de dorinţă şi de amintirea de sine.
Tăriile noastre sunt oarbe când ignoră slăbiciunile.
Barbatii doresc mai ales ceea ce vad, femeile ceea ce aud.
Drama se joaca uneori pe scenarii scrise cu cuvintele altora.
Frumusetea e stralucirea binelui.
Toate poveştile au final fericit, nefericire e doar refuzul poveştii.
Oare lumea ar fi fost scutită de un razboi dacă Hitler ar fi fost apreciat ca pictor?
Dupa o zi in care vezi, vezi si iar vezi, nu prea iti mai ramane timp sa gandesti sau sa visezi.
Nu mai exista minuni atunci cand nu mai exista ochi sa le vada.
Fara cuvinte inseamna doar ca nu vreau sa aud cuvintele celuilalt.
Totul cu moderatie, inclusiv moderatia.
Când credem că ştim de la alţii, credem, nu ştim.
Prea ocupati sa ne masuram fericirea avem prea putin timp pentru a ne bucura de o relatie.
Va multumesc pentru toate gândurile puse impreuna in aceste 6 luni. Va fi o placere si o onoare sa continuam sa cautam împreuna noima.
« La jumătatea drumului între credinţă şi critică se află popasul raţiunii.
Raţiunea înseamnă să crezi că poţi să înţelegi fără să crezi; dar tot credinţă rămâne, fiindcă a înţelege conţine şi presupunerea că există ceva de înţeles. »
(Ploaia nehotarâtă şi blândă m-a dus cu gândul la o plimbare în Belem cu umbra lui Pessoa. Am citit, aşadar, câteva fragmente din Cartea neliniştirii. Am redat mai sus fragmentul care poartă numarul 176 în ediţia definitivă stabilită de Robert Zenith şi publicată in româneşte, în 2010, la Humanitas, în traducerea lui Dinu Flămând. Fragmentul citat are şi un titlu – Popasul raţiunii. Treizeci de cuvinte de o frumuseţe geometrică. Alter-ego-ul heteronim desemnat de Pessoa ca autor al Cărţii neliniştirii este Bernardo Soares – contabil lisboet)
Marius Ghenea a sintetizat pentru Realitatea.net 5 pasi catre un brand personal. Cumva impotriva curentului actual, Marius revine la spiritul conceptului originar lansat de Tom Peters in 1997 in articolul The Brand Called You.
Iata cei cinci pasi:
1. Brandul se construieşte cărămidă cu cărămidă, cu răbdare, nu este ceva ce se obţine rapid, peste noapte. 2. Trebuie să ai pasiune pentru ceea ce faci şi să vorbeşti cu pasiune despre ceea ce faci. 3. Brandul personal presupune o activitate dedicată, valoroasă şi consistentă, nu acţiuni artificiale care duc la imagini de carton. 4. Ai nevoie de selectivitate în alegerea canalelor de promovare. 5. Trebuie să-ţi concepi brandul personal cu responsabilitate, ca şi cum ar putea deveni un model pentru alţii.
Altminteri, nu pot sa nu constat ca sunt prea multe branduri personale de carton si ca personal brandingul mizeaza din ce in ce mai mult pe mijloacele artificiale de autogonflare; in loc sa puna in valoare timpul persoanei de valoare il consuma in eforturi de marketing; in loc sa stimuleze creativitatea, genereaza artificii efemere.
As adauga 3 puncte de personal branding, adaptate dupa poruncile 7, 8 si 9 ale Decalogului:
Nu fura startul. Sa nu te vinzi prea mult. Sa nu (te) minti.
« Cu exceptia unui spirit mesianic care trateaza viitorul indepartat ca pe un viitor imediat, pentru oamenii obisnuiti « viitorul indepartat » nu este un viitor moral serios. Omul nu este serios si moral decat in deciziile sale iminente. Exemplu: Binele trebuie facut pe loc, a-l face in 2050 este o utopie estetizanta. » (Vladimir Jankélévitch – Curs de filosofie morala)
DAN GHENEA 