Aveţi 9 drumuri în faţă. Pe fiecare dintre acestea aveţi un însoţitor.
Numele lor sunt :
a. Singurătatea / b. Eşecul / c. Imperfecţiunea / d. Banalul / e. Înstrăinarea / f. Plictisul / g. Trădarea / h. Slăbiciunea / i. Conflictul
Pe care dintre cei 9 aţi vrea să-l evitaţi cu orice preţ ?
(pentru interpretare folositi Chei)
Imi pare ca tot mai putini oameni se deconecteaza in vacanta. Si nu vorbesc aici despre cei care folosesc vacanta doar pentru a mari timpul de conectare in retea; am mai scris despre dependenta de internet, boala continua sa se extinda, dar nu e singura. E vorba despre vacanta in care “trebuie neaparat sa vezi …”, sau “nu trebuie sa ratezi…”. In loc să ne jucam in vacanta, ne jucam de-a vacanta.
Povestea începe deja undeva prin martie – aprilie, când căutăm pe net poze cu locuri ideale de vacanta; multe dintre aceste imagini vor popula şi mailul colegilor de serviciu; petrecem astfel uneori 10 minute, alteori 2 ore pe zi, închipuindu-ne ca viata e în alta parte şi visand la vacante de vis.
In etapa uramatoare cautam oferte pe net; toata industria viselor de vacanta ne pune la dispozitie lumea in pachete concentrate: Parisul in 4 zile, India in 12. Terra la picioarele noastre in terabiti de poze prelucrate cu programe din ce in ce mai creative.
Dupa alegerea dulce-amara a locului unde voi merge nu-mi mai ramane decat sa supravietuiesc lunii dinaintea concediului, in care mi se pare ca nu voi reusi niciodata sa las treburile zilnice in regula pentru a putea sa intrerup lucrul doua lungi saptamani. Si, evident, nu ajung sa spun: gata, totul e OK. Si la asta s-au gandit organizatorii vacantei mele: chiar si in varf de munte pot fi ajuns de mesaje “urgente”.
Ajuns la locul de vis, iau camera si incep sa fixez in memorie (memoria aparatului, bineinteles!) acele momente pretioase. Intors acasa, aceste imagini imi vor dovedi ca am fost in vacanta.
Dar nu dureaza mult. Doar in septembrie aratam prietenilor pe unde am fost in vacanta de vara. Pentru ca din octombrie incep sa curga imaginile despre locuri de vis pentru vacanta de iarna. Viata frumoasa fuge iarasi in alta parte.
Inainte de a ne lansa in selectia de oferte sa ne amintim ca frumusetea e in ochiul celui care priveste si ca singurul timp real al placerii este prezentul; pentru a gusta din plin vacanta e nevoie de exercitiul placerii: cel putin o ora pe zi, o zi pe saptamana, o luna pe an. Si nu uitati ca exersarea nu poate avea loc decat in spatiul real, nu in cel virtual.
Libertatea are sens doar ca libertate de a alege. Cand alegi intreaba-te mai intai la ce renunti si abia apoi ce ai putea castiga; renuntarea este imediata, recompensa e conditionata si virtuala. Daca asum pe deplin pierderea pot sa vad succesul sau esecul, in mod egal, ca oportunitati de invatare si de noi alegeri. Daca nu, succesul va deveni o conditie de supravietuire, iar esecul o catastrofa. Si intr-o varianta si in cealalta, capacitatea mea de a invata din experienta e drastic limitata.
Frica de singurătate generează multe dintre actiunile noastre. Primăvara, unul dintre răspunsurile la aceasta anxietate, este căutarea iubirii. Nu e surprinzător că suntem interesati de diferite „arte ale iubirii”. De multe ori nu suntem însă atenti la ceea ce presupune însusirea unei arte: o lungă ucenicie. Capacitatea de a iubi este formată în cea mai mare măsură prin învătare si nu e ceva care creste de la sine în noi sau poate fi culeasa în grabă de pe marginea drumului. Spunem adesea „noroc în dragoste”, ca si cum dragostea ar fi ceva care dă peste noi rar si din întâmplare; confundăm însă iubirea cu îndrăgostirea si apoi cădem în capcana de a încerca să mentinem starea de îndrăgostire în loc să ne construim iubirea. Cei patru piloni ai unei asemenea constructii sunt grija fată de celălalt, responsabilitatea, respectul si cunoasterea. Prea adesea suntem neatenti tocmai cu cei pe care spunem că îi iubim; vorbesc si mă comport neglijent spunându-mi că sotia stie că o iubesc; dar esenta iubirii e să muncesti în fiecare zi pentru ca ea să crească, să ai grijă de persoana iubită. Nu e doar o metaforă; o puteti vedea întrupată intr-un copil care creste. Capacitatea de a iubi se învată si presupune depăsirea unor obstacole. Pentru cel ce a deprins arta iubirii, toata munca necesară pentru a tine iubirea e usoară. Cel care vrea o cale mai scurtă se alege cu o contrafacere, o copie palidă a ceea ce ar fi putut fi iubire. Si atunci să nu spună că iubirea e trecătoare.
Recent Asociatia Psihiatrica Americana a prezentat oficial draftul preliminar al DSM – V (Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mintale). In mai 2013, cand va fi publicat, se vor incheia 13 ani de lucru la acest manual; s-au batut muntii in capete si a iesit un soricel – marile schimbari anuntate nu s-au mai produs. DSM ramane aceeasi carte de bucate: practica, eclectica, ateoretica; marele ei avantaj e ca permite comunicarea intr-un limbaj simplu si care poate fi invatat repede. Imi doresc mai mult de-atat. Mi-a trecut prin minte ideea unui sistem de clasificare care sa porneasca de la tripartitia antica a mintii: nous, logos, psyche. Un sitem cu 7 categorii ar putea fi destul de specific pentru tulburarile mintale cunoscute. Ar suna cam asa: tulburari noetice, tulburari logotice, tulburari psihotice, tulburari logonoetice, tulburari psihologotice, tulburari psihonoetice, tulburari psihologonoetice. O sa revin cu un articol mai detaliat pe tema asta.
Unei persoane care poate intelege anumite rafinamente, francezii i-au spus candva, in secolul razboaielor galante, « connaisseur ». Azi putem citi tot mai des cuvantul competent , in expresii si contexte care arata clar provenienta din engleza americana; totul se masoara in competente; poti intalni relativ usor chiar si formula « amant competent ».
Competenta fiind foarte cautata pe piata, era desigur inevitabil sa apara in vanzare si produse de tipul « cum sa devii competent intr-un domeniu in X zile » (unde X < 10, in majoritatea cazurilor).
Culmea e ca de la un asemenea curs chiar iesi cu impresia ca ai progresat foarte mult. In urmatoareale doua luni constati ca trei sferturi din ceea ce credeai ca ai invatat se dovedeste a fi inaplicabil. Doua par a fi obstacolele: situatiile cu care te confrunti nu se lasa usor identificate dupa schema de curs colorata in 3 – 5 culori, si, mai ales, se pare ca in toate momentele importante nu ai timp sau dispozitie sa-ti amintesti rezolvarile sclipitoare pe care tocmai le-ai aflat la acest curs.
Poate ca nu intamplator cunoasterea de sine contine inca termenul cunoastere, inclusiv in engleza, in timp ce competenta a invadat deja multe alte expresii care contineau cuvantul cunoastere. Cunoasterea de sine nu este inca algoritmizata.
Nu ma ingrijoreaza soarta ursilor polari, nici a tigrilor siberieni. Nu ne vizitam si nu cred ca imi vor lipsi in timp ce astept metroul. Imi lipsesc mai mult prietenii plecati intr-o miscare browniana in cautarea fericirii. Imi lipsesc si potentialii prieteni care dupa ce scapa de calculatorul de la serviciu dau fuga la calculatorul de acasa. Pe cei cu care ma intalnesc in parc ii suspectez ca se gandesc prea mult la ursii polari si la incalzirea globala si nu au timp de pierdut cu exemplare din specia Homo sapiens sapiens netrezite la o constiinta planetara macar, daca nu cosmica.
DAN GHENEA 