(« Mama spunea intotdeauna ca viata e ca o cutie cu bomboane de ciocolata, nu se stie niciodata ce vei primi »)
De ce nu ar fi si surprize placute, de ce trebuie ca totul sa fie sub control – plat, banal, ca întotdeauna?
Prima: « Adame, unde eşti? »
Întrebarea e pusă de Dumnezeul lui Adam. Dumnezeu care « umbla prin rai, în răcoarea serii ». E doar o întrebare retorică? Să nu fi ştiut El că Adam şi Eva se ascundeau « printre pomii raiului »?
A doua: « Cine ţi-a spus că eşti gol? »
Adam tocmai spusese: « Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns ». Vi se pare că despre lipsa hainelor se vorbeşte aici? Sau despre plin şi gol?
A treia: « Pentru ce ai făcut aceasta? »
E întrebarea pe care Dumnezeu o adresează Evei, după ce Adam o indicase ca fiind cea care îl ademenise. De fapt Adam aruncă responabilitatea finală chiar mai departe, către Dumnezeu: « Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat ».
***
Unde eşti, omule? Cine îţi vorbeşte? Pentru ce faci toate acestea?
– Aș vrea, dar nu pot să adorm înainte de unu sau chiar două noaptea…
– Ce faceţi după serviciu?
– Merg cu prietenii în oraș… ajung acasă pe la 10… mă uit la un film și apoi mai stau cu prietenii pe net…
– Sunt aceiași cu cei cu care ieșiti în oraș?
– De multe ori da. Ne zicem noapte bună, mai comentăm ce s-a întâmplat…
– Dar nu comentaţi atunci când vă vedeţi?
– Mai puţin, mai superficial… Eu, cel puţin, îmi exprim mai bine sentimentele în scris…
« Când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. »
(Apostolul Pavel – Epistola către Romani)
Dacă teorema de mai sus ar fi adevărată, am putea deduce câteva corolare:
« Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. »
Pavel din Tars se adresa creştinilor din Roma lui Nero, dar, de fapt, formula e universală.
Îmi închipui o insulă pustie. Cu un singur om naufragiat pe ea. Insula oferă apă şi hrană la îndemână. Omul poate supravieţui. Dar pentru ce?
Mai întâi am crezut că e una dintre ironiile lui Jules Verne la adresa spiritului britanic. Apoi am verificat şi am găsit, într-adevăr, expresia printre proverbele englezeşti – « He that is born to be hanged shall never be drowned « .
Si mai interesant e că Jules Verne pune aceste cuvinte în gura unui explorator îndrăzneţ, Ferguson, pe care îl defineşte astfel ca pe un « fatalist pozitiv ».
Fatalistul pozitiv nu-si bate capul cu toate pericolele posibile. De exemplu, Ferguson nu se îngrijorează din cauza leilor, căldurii excesive, triburilor ostile, pentru că, alegând să survoleze in balon Africa, tocmai a făcut mai putin probabile aceste riscuri. Prietenul sau Kennedy incearca să-l sperie cu întrebarea « Si daca ne prabusim? » Ferguson îi răspunde că abia atunci vor avea acele griji, dar vor fi scapat de grija ca se va prabusi balonul.
Nu le poti avea pe toate. Nu se poate fără riscuri. Dar dacă îti alegi riscurile si treci la actiune, nu va mai trebui sa te zbati la nesfârsit cu toate grijile posibile. Si oricât de rău ar iesi încercarea, nu poate fi mai rău decât să trăiesti tot timpul cu toate grijile posibile.
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).
De ce ţi-e frică nu scapi.
Mai precis:
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Restul trece. Într-un fel sau altul.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Pentru că leoparzii trec, dar frica din capul meu nu are nevoie de leoparzi. Găseşte mintea mea ceva care să facă figuraţie în rol de leopard.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Şi atunci, mă vei întreba, mai întâi trebuie să nu-ţi mai fie frică de nimic şi apoi poţi începe să trăieşti? În ziua în nu-ţi mai e frică de nimic eşti, probabil, mort, ţi-aş răspunde.
Mai bine învaţă să trăieşti cu fricile tale. Dă-le ocazia să devină curaj. Dă-le ocazia să devină încredere. Dă-le ocazia să devină viaţă.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Restul trece. Până şi viaţa. Într-un fel sau altul.
Pentru a marca 4 ani de relaţie în blogosferă cu domniile voastre am pus pe masă în loc de tort un ghiveci. După chipul şi asemănarea blogului. Iar mai jos m-am gândit să vă înşir cele mai gustate 20 de porţii în aceşti 4 ani.
1. Simpatic şi parasimpatic – o pagină din Atlasul de stres
Dintre Admiraţii, una este în top 20
2. Admiraţii (2): Volumul aproximativ al butoiului
Dintre articolele despre relaţia de cuplu, mai mulţi aţi citit
3. Terapia de cuplu creste riscul de a divorta?
14. Dansul nuptial
20. Mărul lui Newton şi mărul lui Adam
Mai scriu uneori articole despre monarhia constituţională şi avantajele ei
16. Regalitatea la feminin: exemplul unor femei exceptionale
19. Cel mai nou sistem politic: monarhia constitutionala
Urmează apoi câteva dintre postările pe teme de psihologie pop
5. Psihologie pop: asertivitatea
6. Admiraţia
18. Despre empatie (un fel de test)
Despre psihiatri şi psihologi
8. Un psi cu care te poţi înţelege: Diana Decean
10. Un psi cu care te poţi înţelege: Domnica Petrovai
11. Un psi cu care te poŢi ÎnŢelege: Elvira Alexandrescu
15. De ce să mergi la psihiatru?
Din ce în ce mai căutate au fost articolele despre părinţi şi copii
9. Încrederea şi cele două feluri de iubire părintească
Au urcat în top 20 şi două articole despre tulburări legate de stres
12. Migrena si tulburarile depresive
Şi uite că am reuşit să fac şi dintr-un top un ghiveci! Mulţumesc tuturor celor care au gustat!
DAN GHENEA 