De ce ţi-e frică nu scapi.
Mai precis:
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Restul trece. Într-un fel sau altul.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Pentru că leoparzii trec, dar frica din capul meu nu are nevoie de leoparzi. Găseşte mintea mea ceva care să facă figuraţie în rol de leopard.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Şi atunci, mă vei întreba, mai întâi trebuie să nu-ţi mai fie frică de nimic şi apoi poţi începe să trăieşti? În ziua în nu-ţi mai e frică de nimic eşti, probabil, mort, ţi-aş răspunde.
Mai bine învaţă să trăieşti cu fricile tale. Dă-le ocazia să devină curaj. Dă-le ocazia să devină încredere. Dă-le ocazia să devină viaţă.
Doar de ce ţi-e frică nu scapi. Restul trece. Până şi viaţa. Într-un fel sau altul.
DAN GHENEA 
Este un film pentru copii ”Curaj-cățelul cel fricos”, e de văzut. Și când ocaziile repetate să zicem că eșuează din nou și din nou, parcă ți-e frică să mai lupți. La un moment dat, te aduni, mai încerci odată, să zicem că nu reușești, apoi te oprești. Asta te întărește, frica dispare, din păcate odată cu ea și motivația de a mai lupta. Atunci ai nevoie de un comprimat antidepresiv, și în faza următoare, de o tabletă antipsihotică. Glumeam. Sunt momente ale vieții, uneori le treci doar cu o poezie. Sau cu o floare de trandafir…
Din text reiese ca frica este « un rau necesar ». Fricile neintemeiate intra in aceasta categorie sau ele au alta natura?
Obiectez! 🙂 In ziua in care nu iti va mai fi frica, te vei simti si vei fi mai viu ca niciodata! Dumneavoastra de ce va este frica? Sunt curioasa.
Este o întrebare profundă. Și îți trebuie foarte mult curaj ca să afli răspunsul. Și ai nevoie de și mai mult curaj ca să vorbești despre asta.
Poate ca aveti dreptate. As fi curios sa-mi faceti cunostinta cu omul care nu se teme de nimic.
În ziua în care nu mi-a fost frică de nimic eram foarte tristă, și nu m-am simțit prea vie, dimpotrivă. A fost doar o zi, cu durata unei clipe. Cu toții ne temem de ceva, să-ți cunoști temerile este primul pas spre a putea trăi cu ele. Pentru a le depăși, e mai greu, nu știu, mă mai gândesc.
Cine este constient de faptul ca « mintea mea va gasi ceva care sa faca figuratie in rol de leopard? » Cineva/ceva care nu poate fi minte, de vreme ce o poate observa, neidentificandu-se cu ea. Gasiti-l pe acel cineva, faceti cunostinta cu el si nu va veti mai teme de nimic…
Ati intuit foarte bine, sunt o persoana foarte anxioasa, care isi face prea multe griji « neintemeiate », dar care ma descurc destul de bine cand sunt pus in fata faptului implinit! Practic sufar de « scenarita », vad doar aspectele negative in majoritatea situatiilor. Cum pot face sa alung aceste temeri?
Nu le alungati. Dati-le un timp al lor in zi.Timp de un sfert de ora, ganditi-va la toate lucrurile care va ingrijoreaza. Luati o agenda. La fiecare grija care va vine in minte, intrebati-va daca puteti pune in agenda o actiune concreta pe care sa o faceti maine. Daca nu gasiti o actiune concreta, inseamna ca degeaba va mai framantati azi – aveti si maine program de griji! Oricum, o sa aveti cate ceva trecut in agenda; aceea e partea de griji pentru care puteti face ceva deocamdata – concentrati-va atentia, timpul si energia aici… Iar maine e o alta zi,,,
Chestia cu agenda functioneaza la mine cam asa: lasa ca fac maine, ce nu pot face astazi! Adica aman lucrurile pana la termenul limita, dar in tot acest timp ma tot gandesc/ingrijorez la acea actiune! Practic in fiecare dimineata cand ma trezesc, ma apuc sa scriu in agenda mentala toate aceste griji care ma coplesesc, in loc sa am un nivel de energie foarte ridicat! Chestia cu amanatul este ok, in conditiile in care ingrijorarea nu dispare?
Nu e vorba de amanare aici, dimpotriva. E vorba de a distinge intre lucrurile asupra carora ai un oarecare control in viitorul previzibil (maine) versus cele asupra carora nu ai (care va fi cursul franc leu peste 2 ani si ce ma fac atunci daca n-am bani). Agenda nu am recomandat-o in acest caz ca instrument de planificare, ci ca exercitiu de a distinge intre lucrurile asupra carora am control real de cele care nu sunt in controlul meu.
Care ar fi rationamentul dupa care pot face aceasta separare, mai ales atunci cand majoritatea actiunilor sunt impuse de alte persoane, care asteapta un raspuns de la tine?
Nimeni nu iti poate impune nimic. Tu alegi de fiecare data. Nu exista « trebuie », exista doar « dintre variantele real disponibile eu aleg sa incerc y »
Atunci ajungem la punctul din care am plecat: ce facem cand alegerea este subordonata fricii?
Nu, nu ajungem de unde am plecat, daca trec de la « nu vreau sa mi se intample nimic rau » (si grijile referitoare la tot felul de lucruri care sunt in afara controlului meu) la « vreau sa incerc…(ceva concret, in prezent) ». Incercati.
Puteti sa fiti putin mai explicit, ce as putea sa incerc, sa experimentez…ca sa-mi treaca « dorul de ingrijorare »?
Traduceti ingrijorarile vagi in lucruri concrete, pe care le puteti face acum si aici. De fiecare data cand veti fi acum si aici nu veti putea fi simultan si in acel univers paralel al scenariilor…
Este un pic mai dificil sa te desparti de vechile obiceiuri sau mai bine zis cred ca este mai comod! Multumesc!
Și atunci când universul paralel al fantasmelor îți oferă fericirea deplină, nu îți mai vine să trăiești în aici și acum. Mulțumesc pentru că aveți puterea și răbdarea să ne împărtășiți gândurile dumneavoastră atât de bune, mai învățăm și noi de aici.
Va asigur ca anxietatea este o boala cumplitya, din pacate.