Oraş verde – gri,
corpuri vagi obosite:
aproape viaţă
Segunda feira –
nascimento dum sol frio,
reaquecido
(Luni – nastere a unui soare sleit, reîncălzit)
No acaso da rua o acaso da rapariga loira.
Mas não, não é aquela.
A outra era noutra rua, noutra cidade, e eu era outro.
Perco-me subitamente da visão imediata,
Estou outra vez na outra cidade, na outra rua,
E a outra rapariga passa.
(Álvaro de Campos – Acaso)
(Din întâmplare-n stradă se-ntamplă o fată blondă./ Dar nu, nu e aceea./ Cealaltă era pe o altă stradă, într-un alt oras, si eu era altul.// Brusc îmi pierd vederea de aproape,/ Sunt altădată în celălalt oras, pe cealaltă stradă,/ Si cealaltă fată trece)
1.1.4.0. « Imi vreau viata mea inapoi ». Nu merge decât înainte.
1.1.4.1. De pe la 10 ani intram in timpul ireversibil. Si ne bucuram ca nu vom mai fi niciodata mici. Pana cand nu ne mai bucuram ca nu putem avea toate lucrurile « ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi ».
Opt ierni trecut-au caii-n jos pe Nipru,
Gutui s-au mai făcut de sapte ori,
Vreo sase primăveri n-am mers pe nori,
Cinci veri mult prea departe-am stat de Ebru,
De patru toamne-n vis mă plimb pe Ring în zori,
Trei viscole le-am pus în vin de Cipru,
Doi trubaduri cu al Proventei timbru
Lui Austen Jane se-ntrec sa-i dea fiori
Cântandu-i un laïs lânga cismea,
În mintea-mi ce-n nisipul cald dormea.
O domnie întreruptă
e ca un decembrie
din care nu s-a mai ieşit
e ca o viaţă prelungă
în care mai mult s-a murit
(Paul SÂN-PETRU – O domnie întreruptă –
din volumul POEME REGALE distins cu marele premiu„Corneliu Coposu”, Braşov 1997; poemul integral – aici)
TâniaTomé (Mozambic)
A palavra quer deitar-se
sozinha, reflexa
contemplar devagar
o sol morre ao silêncio
Não há pressa, não há medo
A palavra quer morrer
quantas vezes for preciso
(Cuvântul vrea să se întindă/ singur, reflectat/ să contemple încet/ soarele moare oferit tăcerii/ Nicio grabă, nicio frică/ Cuvântul vrea să moară/ de câte ori e nevoie )
Si ceva compus, scris si cantat tot de TâniaTomé – Amar e bom.
Poezia asta mi-a adus aminte niste randuri de demult:
Cuvintele mor de sete/ pe buzele noastre// Uscate sunt/ buzele/ sau cuvintele?
Cu ocazia Zilei Internationale a Poeziei.
Ils sont fleuris les neiges d’antan,
Douce-blanc tourna en vert vivant
On avait vingt ans, il sont vingt ans.
Jeunesse fondante en vol-au-vent
Descend au fond d’amour montant,
Vingt ans d’ici, il aura vingt ans.
Demain matin le ciel d’argent,
Aimant des feuilles en or brillant,
Nous dansera comme à vingt ans.
Stropite atent cu galben-de-soare,
Crescură gândurile mele uşor,
Verde intens şi viu, încrezător,
Din dragostea ta mereu hrănitoare.
Voi strânge de pe ele numai rouă,
Într-un pahar pictat cu flori la şcoală,
Ca apă vie pentru orice boală,
Ca limpede izvor de viaţă nouă.
DAN GHENEA 