Prin epuizare – se vinde,/ Trudind pentru alta chemare;/ Saraceste prin lene,/ Ca apa, ce stand doar, se pierde si moare;/ Se agita prin afecte,/ Ca valurile starnite de mare.//
Cheltuitori de suflet,/ Cand ne trezim risipiti,/ La cine cersim indurare?///
(Diana Amza – Risipa, pe blogul creeazalumea)
Sunt ani ce se destind pe plaje albe
Lasând sa curgă limpezi anotimpuri
Cu rouă fără timp lucind pe trupuri,
Când Parcele sunt mute, surde, oarbe…
Pune pe miscătoarele nisipuri
Ale clepsidrei ce minute soarbe
Un bob de mazăre si doua grabe
Sa nu mai cearnă vremea praf pe chipuri…
Si-n cinci sau sase leaturi procopsite,
Cu bucurii alese pe spranceană,
In zile de norocuri bântuite,
Si frumusete-n vise osebite,
Ce-n calde nopti iti trece pe sub geana,
Seren sa calci pe ore si ursite.
Libertatea e…
o zi de primăvară
plouând inegal
Lisabona doarme, sub ape de soare,
Visându-si mărirea, scăldată-n uitare…
♣
Libertatea duce, cu vântul, spre mare,
Parfum de palmieri, cu fructe amare…
♣
Verde acrit de ploi, Dom José călare
E orb la roșul scurs în ape murdare…
♣
Duminica-n Belem splendoarea doare
Si leacu-i un pastel – ascetică savoare…
Nori serenissimi –
minutarul refuză
să-i toace egal
The tulips are too excitable, it is winter here.(Prea simtitoare sunt aceste lalele, e iarnă aici./ Uite cât de alb este totul, cât de calm, de nins înăuntru/Învăt împăcarea, întinsă in mine linistit/ Așa cum sta lumina pe pe-aceste ziduri albe, pe acest pat, pe-aceste mâini. / Eu sunt nimeni, nu am nimic de-a face cu explozii./Am dat asistentelor numele meu și hainele de zi / Și istoria mea anestezistului și corpul meu chirurgilor.)
Silvia Plath s-a sinucis pe 11 februarie 1963. Poezia Lalele a fost publicată postum. Tot postum a fost onorata cu Premiul Pulitzer pentru Poezie, in anul in care ar fi implinit 50 de ani (1982). Poeta a fost, pana la urma, auzita. Dar strigatul de ajutor al unei tinere mame depresive nu a fost auzit la timp.
Intamplator sau nu, am primit azi un comentariu de la Ramona la postarea Marea tacere care se potriveste aici.
Iti scriu de-aici
de unde cuvantul nu poate ajunge
e atata liniste intre noi
cat sa frangi in doua departarea ca pe-o paine calda
si-atata tristete intre noi
de parca au murit toate pasarile lumii pe crengi de argint…
Versuri pentru Dana, fosta colega de scoala, care nu a mai putut… 
Zăpada curge
gri vesel sub talpă –
soare dansant
DAN GHENEA 