Catégorie : Regalitate

Majestate adevărată


Căutam câteva date care să completeze un articol despre Regina Ana (pentru  că m-am gândit să vă împărtăşesc unele dintre impresiile mele profunde despre fiecare dintre Reginele României – toate mi se par extraordinare!), când am dat peste o felicitare la aniversarea Reginei, publicată pe blogul Roxanei Iordache.

Am simţit că fiecare cuvânt e frumos şi adevărat. Multumim, Doamnă!

« Ceea ce au aceşti oameni suveran este faptul că sunt oameni esenţiali, adică scot la iveală binele din om. Privesc oamenii cu prezumţia de bine şi de bunătate. Privesc oamenii cu bunătate. Iar oamenii simt. Iubirea, preţuirea. Confortul de a fi respectaţi, alinaţi, încurajaţi în forţele proprii. Ei, românii mereu depreciaţi, mereu călcaţi în picioare şi învăţaţi să se (des)considere subalterni. Pe unde merg Regele şi Regina, Principesa Moştenitoare şi Principele Consort, Familia de România, renaşte energia. Se redescoperă încrederea. Încrederea în oameni. Şi a românilor în ei înşişi. Şi în destinul suveran al României. »

Vă invit să citiţi tot articolul pe blogul Welcome to Roxania.

Regine


« Nu am nevoie sa imi imaginez fericirea, o am, am avut-o intotdeauna. »

(Regina Ana a României, intr-un interviu acordat cu ocazia Nuntii de Diamant, in 2008; atunci romanii au putut vedea o imagine vie a unei iubiri de nezdruncinat, si o fidelitate exemplara fata de tara sotului sau, care a fost si tara ei din primul moment, chiar daca nu a putut sa o vada decat dupa 42 de ani)

« Mihai s-a comportat eroic si nimeni nu s-a invrednicit sa-i stea alaturi. […] Sa-mi dea Dumnezeu curajul necesar sa-l pot sustine pana la capat. Amin. »

(Regina Elena a României, in ultima insemnare din jurnalul sau, pe care il incredintase reprezentantului american la Bucuresti, in seara zilei de 5 martie 1945, in ajunul instalarii primului guvern Groza; se astepta la tot ce poate fi mai rau, dar era decisa sa ramana alaturi de fiul ei pana la capat)

« E o tara mica, o tara noua, dar o tara pe care o iubesc. Vreau ca si altii sa o iubeasca; ascultati asadar cateva cuvinte despre aceasta. Lasati-ma sa pictez  cateva tablouri, sa desenez cateva schite, asa cum le-am vazut, intai cu ochii, apoi cu inima mea ».

(Regina Maria a României, in volumul My Country, publicat in 1916, de Hodder & Stoughton pentru New York Times; tot profitul rezultat din vanzarea cartii urma sa fie donat pentru operatiunile Crucii Rosii in România)

 

“Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”.

(Regina Elisabeta a României, descriind prima intalnire cu Mihai Eminescu)

Casa Regala – Republica 112 – 29!


Acesta este scorul inregistrat la mijlocul lunii ianuarie in meciul avand ca miza castigarea increderii poporului român.

Primii patru conducatori ai Republicii au inregistrat un scor combinat de 29 de puncte procentuale (in ordinea numerelor de pe tricouri: Presedintele Republicii 8,6%; Presedintele Senatului – 10%, Presedintele Camerei Deputatilor – 3,2%; Primul – Ministru – 7,3% ). 

Regele Mihai a fost indicat ca demn de incredere de 36,6% dintre cei chestionati.

Regina Ana, Principesa Margareta si Principele Radu au obtinut scoruri care i-au plasat pe locurile 2, 3, respectiv 6 in topul increderii (27,8%, 25,9%, respectiv 21,9%).

Hai, gogomani, la jubileu!


« Un comediante de bravură/ Joacă de patruzeci de ani,/Făcînd enormă tevatură/ În faț-a niște gogomani.// Dibaci, sub latele-i fireturi,/Ascunde un talent îngust,/ Jucînd cu-aceleași marafeturi/ Aceeași farsă de prost gust.// Întîi cu toții, zi și noapte,/ Îl gratulau pe-acest farsor/ Cu ouă moi și mere coapte/ Dar el urma nepăsător.//L-au maltratat. Ce nu-i făcură?/ În brînci afar-au vrut să-l dea…/Aș! răbdătoarea creatură/ Că nu-nțelege se făcea.// Primea zîmbind fluierătura;/ În dreapta,-n stîng-a salutat/ Și grav, bravînd huiduitura,/ Rolu-nainte și-a jucat.// Și-ncet-încet, toți gogomanii/ De-acest farsor au fost nebuni;/ La beneficii, în toți anii,/Flori, daruri, saltant, cununi !// Că-n loc să poarte o tichie/ Ca un farsor ce este, el/ Și-a pus pe cap cu fudulie/ O cască mîndră de oțel.//Și joacă – joacă prost, da-i iese;/Stau paf toți bieții gogomani,/ Paf ! Din succese în succese,/ De douăzeci ș-atîți de ani !// Și ține-te d-acu reclamă:/ Măreț, sublim, nemuritor !/ O lume-ntreagă îl aclamă/ Ca pe un geniu creator !// Acuma-mbătrînit în slavă,/ Sub casca lui de caraghioz/ Și cam zaharisit la glavă,/ Vrea chiar triumful grandioz.// Nobil metal nu e oțelul,/ Dar scump destul, destul de greu…/ Ca rol fu mare mititelul !/Hai, gogomani la jubileu !/// » (Mare farsor, mari gogomani -semnat: Farsor, in Protestarea, in anul 1906, cand s-au organizat mari serbari nationale cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I) 

 

Cine iese mai prost in satira domnului Caragiale?  Farsorul sau gogomanii? Mie imi pare mai degraba un elogiu prin ricoseu al Regelui (pe care, de altfel, Caragiale il criticase si serios in mai multe randuri si o va face si in anul urmator, 1907; in aceste ocazii ii reproseaza, in primul rand, ca nu are in jur o « nobilime de bravura, ci una de strânsura »).

 

Fericirea e ca un ecou


« Fericirea e ca un ecou; îţi răspunde, dar nu vine. »

Aforismul de mai sus apartine poetei Carmen-Sylva, Regina Elisabeta a României. Volumul in care a aparut, Les pensees d’une reine (Cugetarile unei regine) a fost premiat de Academia Franceza in 1888.

Carmen-Sylva a fost nu numai o patroana a artelor ci si o poeta talentata. George Enescu ii atribuia chiar geniu. A scris peste o mie de poezii, nouazeci de nuvele, treizeci de opere dramatice si patru romane. Era constienta insa ca regina va umbri poeta:

De ce v-ati pierde vremea voi/ Citind ce scriu? Degeaba toate!/ Abia cand voi fi moartă, poate/ Ma veti vedea ce-am fost spre a zice:/ »A fost, aproape, om ca noi »/ Păcat! A fost regină! » (Regina – traducere de George Coşbuc)

A scris si poezie patriotică. Trupele române au cantat le 1877 si cântecul « De pază la Dunăre », pe versuri de Carmen – Sylva. In acest context,  poezia Steagurile, scrisă in ultimul an de viata, rezumă o viată dedicată unei tări care a uitat prea multe dintre faptele sale:

Batranele steaguri sfinte si eu/ Ce singure stam noi pe pace -/Legende, in cinste, solemne mereu,-/Cu noi lumea n’are ce face.// Din lupte purtate de mult, am ramas/Fasii sfasiate – atarnand,-/Acum ne uitam, si stam fara glas,/Eroi vor fi altii la rand.// Batranele steaguri sfinte si eu/ La praznice suntem purtate,/ Solemne stam altfel, acasa mereu,/ In ruga si’n singuratate. 

Drumul spre nicăieri


Am furat titlul de la Marius (Autostrazi spre nicaieri excelent articol!) si il voi folosi ca trista metafora a politicii românesti din ultimele decenii.

Încotro mergem?

In primele momente dupa decolarea  elicopterului Presedintelui Republicii Socialiste România de pe cladirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarasul Ion Iliescu ne-a tinut  un discurs despre « nobilele idealuri ale comunismului ». Calea spre Europa facea un ocol prin Moscova gorbaciovista.

Nici nu se uscase bine cerneala pe tratatul cu URSS, ca tara socialismului biruitor s-a dizolvat. In Romania era insa presedinte tot Ion Iliescu, devenit domn, specialist in probleme globale. Care ne indica « o a treia cale », trecand prin Tokio sau Stockholm; care era legatura dintre o tara recent « pacificata » de mineri si cele doua monarhii constitutionale superdezvoltate nu era clar.

Am asistat apoi la Marele Salt Inapoi, cu o coalitie care pretindea ca va reforma modul de a face politica si a aratat cel mai pagubos mod  de a guverna: cu oameni care nu voiau sa fie nici inauntrul nici in afara politicii. Iar in fruntea tuturor era cel care promisese ca va fi ultimul presedinte al României, dar s-a razgandit – a inceput sa se simta un fel de Havel român. Pana cand luptele de la Costesti l-au adus la realitate.

A urmat apoi alternanta la putere intre Securitate si Partidul Comunist. In ultima vreme nici macar nu mai se scriu carti despre a paisprezecea cale. Nu ne mai  trebuie. Pentru ca « toti sunt la fel », nu e mai bine sa ramanem pe loc?

De unde venim? De nicaieri. Unde ne ducem? Nicaieri. Cine suntem? Buna intrebare. Partea buna e ca spre nicaieri nu ai nevoie de drum.

Autostrazile in România trebuie sa treaca peste anumite câmpuri nu sa duca undeva. Metafora a revenit pe pamânt.

Cel mai nou sistem politic: monarhia constitutionala


Cateva idei primite de-a gata:

1. Monarhia e un sistem politic vetust, depasit.

Se face o confuzie (adesea voita) intre monarhia absoluta si monarhia constitutionala. Monarhia constitutionala, in forma sa tipica, apare in secolul al XIX-lea, fiind cea mai recenta « inventie » in materie de guvernare democratica. Si « inventia » a functionat bine in Danemarca, Suedia, Norvegia, Belgia, si, cu voia dumneavoastra, in Romania.

2. Nu e democratic ca o persoana sa aiba prin nastere dreptul de a conduce.

Regele constitutional domneste, nu guverneaza. El reprezinta simbolic poporul suveran. Daca guvernul va pune in practica programul majoritatii, Regele e deasupra factiunilor si partidelor si garanteaza respectarea drepturilor tuturor cetatenilor.

3. Prin alegeri putem gasi cel mai bun conducator.

Fals. Alegerile reprezinta o competitie, in principiu pasnica, dar care va fi castigata de un bun luptator, nu neaparat de un unificator si mediator. In plus, conducerea unei tari necesita o pregatire indelungata, un anumit tip de educatie. Regele e educat pentru a domni si isi exerseaza meseria vreme indelungata.

Despre republici si monarhii am mai scris si in O duzina de republici.

Mai puteti citi aici o excelenta comparatie intre principalele republici democratice (SUA, Germania, Franta, Italia) si monarhiile constitutionale europene.

(Concluziile suna cam asa: in monarhiile constitutionale exista mai multa libertate economica, proprietatea este mai bine protejata, coruptia este mai mica, presa e mai libera, indicele de democratie este mai mare; republicile cele mai democratice obtin meci egal cu monarhiile constitutionale doar la indexul dezvoltarii umane)

Comunicat către ţară


Familia Regală ştie că tot mai mulţi români îşi exprimă cu tărie convingerile şi nemulţumirea, de mai multe zile, în oraşele ţării şi în străinătate. Povara cetăţenilor este din ce în ce mai apăsatoare. Clasa politică a ţării are datoria de a da răspunsurile pe care oamenii, pe drept cuvânt, le aşteaptă.

Românii şi-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului.

Întreaga Familie Regală este alături sufleteşte de toţi cei care au în aceste momente nevoie de încurajare şi solidaritate.

Regele Mihai I a spus în mesajul său adresat Parlamentului României: ,,Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos”. Aceste cuvinte au fost adresate tuturor celor care au puterea de a schimba ceva în România.

Lecţia de istorie pe care tinerii au dat-o ţării în decembrie 1989 arată că românii au încredere deplină in virtuţile democraţiei şi libertăţii atunci când destinul ţării este la raspântie. Europa şi România trec împreună prin vremuri de restrişte. Cu atât mai mult astăzi avem nevoie ca politica să respecte locul cuvenit pe care i-l conferă democraţia şi să nu ia locul competenţei în spaţiul public şi instituţional.

Fără nici o indoială, criza economică mondială afectează România. Dar este, totodată, evident că protestele din ţara noastră merg mult mai departe decât atât: românii îsi exprimă frustrarea faţă de politicieni care nu au privit niciodată dincolo de îngustele lor interese, care au fost mai mult ocupaţi cu mici dispute personale decât cu buna administrare a ţării.

Regele şi Principesa Mostenitoare urmăresc evenimentele cu profundă îngrijorare şi rămân hotărâţi să facă tot ce este în puterea lor pentru a apăra şi promova interesele României, fără să favorizeze nici o formaţiune politică.

Aceasta a fost datoria Coroanei Române, în fiecare generaţie, şi va rămâne astfel în viitor.

(Comunicatul din 22.01.2012 al Casei Regale a României)

Cea mai frumoasă coroană regală


„Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor »

(Regele Mihai I al României)

Mihai I al României are încrederea poporului său.

In iarna vrajbei noastre se duc lupte de ariergarda pentru a amana rostirea adevarului: Republica a eşuat. Functia de presedinte e vacanta. Si iremediabil compromisa.

In 1992, cand Regele a fost primit triumfal in Bucuresti, s-a strigat: « Iliescu ce mai stai?/Vine Regele Mihai! ». Din pacate, ascultand de profesionistii dezinformarii, romanii au votat pentru un presedinte.

Singura intelepciune pe care o putem dobandi este sa nu repetam greselile trecutului. Avem sansa istorica de a repara propriile noastre greseli si de a nu le lasa mostenire copiilor nostri.

« Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. »

(Regele Mihai I al României)

Cât costă o monarhie?


Lista civila a Casei Regale in Spania = 7,4 milioane de euro, adica 0,2 euro pe cap de locuitor pe an.

In România, bugetul  Instituţiei Preşedintelui  pe anul 2010 = 40,7 milioane de lei (≈1,8 lei/loc. sau ≈0,4 euro/loc).

Preferati sa dati 2 lei pentru un presedinte sau 1 leu pentru un Rege?

De doi lei primiti circ. Si minciuna ca monarhia e prea scumpa.

De fapt nu ne mai putem permite un presedinte. E o institutie care produce pierderi: economice, politice, morale.