Étiquette : anxietate

Abecedar emoţional


♦ Anxietate  – « Anxietatea este ameţeala libertăţii »  (Søren Kierkegaard – Begrebet Angest, 1844) « Anxietate – alergie la viaţă » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) Bucurie – « Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă. »  (Karl Barth – Von Freunde und Lindigkeit, 1932) ♦ Curaj – « Fundamentul adevăratului  curaj este îndoiala »  (Alain – Propos, 1935) ♦ Durere – « Când durerea a trecut, amintirea ei devine adesea plăcere » (Jane Austen – Persuasion, 1818) ♦ Entuziasm – « Deznădejdea – forma negativă a entuziasmului » (Emil Cioran – Cartea amăgirilor, 1936) ♦  Frică – « Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. » (Frank Herbert – Dune, 1965) ♦  Greaţă – « Există o mică fericire în Greaţă: se răspândeste până pe fundul baltoacei vâscoase,  până pe fundul timpului timpului nostru » (Jean-Paul Sartre – La Nausée, 1938)   Hotărâre – « Educaţia cea mai rea este să-l laşi pe copil nehotărât între voinţa lui şi a ta. » (Jean-Jaques Rousseau – Emile ou De l’éducation, 1762)  Incitare – « Dominăm mai usor oamenii incitându-le pasiunile » (Gustave le Bon – Aphorismes du temps présent, 1913) Îngrijorare – « Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? »  (Evanghelia dupa Matei) ♦ Joc – « Jocul e o luptă corp la corp cu destinul » (Anatole France – Le Jardin d’Epicur, 1895) ♦ Kakania – « În Kakania un geniu putea fi luat oricând drept un necioplit, dar niciodata, asa cum se întâmpla în alte parti, un necioplit nu putea sa treaca drept un geniu » (Robert Musil – Omul fara însusiri, 1930) ♦ Lacrimi – « Cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plânga şi n-au putut » (Lucian Blaga – În marea trecere, 1924) ♦ Mânie –  Soarele să nu apună peste mânia voastră  (Apostolul Pavel – Epistola catre Efeseni) Nefericire ♦ Oboseală –  « Veselia nu este un păcat, ci ea alungă oboseala, căci din oboseală vine deznădejdea, care-i mai rea ca toate. » (Sfântul Serafim din Sarov)♦ Plăcere – « E mare lucru să afli ce anume îţi place ţie cu adevărat între atâtea plăceri ale altora » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ Quo vadis, Domine? – « Unde mergi, Doamne? […] Dacă tu parasesti poporul meu, mă duc la Roma ca să fiu răstignit a doua oară. » (Henryk Sienkiewicz – Quo vadis, 1895) ♦ Râs – ”Om de spirit este acela care în fundul inimii lui râde de toţi și de toate. Om de geniu este cel ce râde de el însuși. » (Mihai Eminescu Geniu pustiu, 1868) ♦ Surpriză – « Secretul umorului este surpriza » (Aristotel – Poetica, ~335 î. H.) ♦ Şoc – « Nu există o cale uşoară de a trata această creştere năvalnică, acest cancer al istoriei. Nu există un leac magic pentru a vindeca boala fără precedent pe care o poartă pe urmele sale: şocul viitorului. » (Alvin Toffler – Şocul viitorului, 1970) ♦ Tristeţe – « Tristeţea este o rană a sufletului care trebuie spălată cu apa binefăcătoare a cuvântului plin de blândeţe. » (Ioan Gură de AurOmilii la statui, 397) ♦ Ţipăt –  “Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. » (Octavian Paler – Viata pe un peron, 1981) ♦ Umilinţă – « Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă , iar nu coboară pe om » (Petre Tutea – 321 de vorbe memorabile, 1993) ♦ Violenţă – « Violenta este ultimul refugiu al celor incompetenti » (Isaac Asimov – Foundation, 1951) ♦ Week-end – « Un concept opus duminicii » (Dan Ghenea – Abecedar emotional, 2012);  « Zile când ai vrea să trăiesti, dar nu mai știi cum » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ X ♦ Y♦ Z

Oricine vrea sa intre in joc, e binevenit – cu propriile definitii, sau cu vorbele altora.

Maladia stărilor sufleteşti la furnici


   « De obicei furnica nu se gândeşte niciodata la trecut, şinici la viitor, de atminteri. Ea nu este în general nici măcar conştientă de existenţa sa ca individ. Nu are notiunea de « eu », de « al meu » sau de « al tău ». Ea nu se realizează decât prin intermediul comunităţii. Cum nu există conştiinţă de sine, nu există nici teama de propria moarte. Furnica ignoră angoasa existenţială.

    Dar se produsese o transformare in [furnica soldat] numarul 103 683. Călătoria sa la capătul lumii făcuse să se nască în ea o micuţă conştiinţă a lui « eu », desigur încă rudimentară, dar deja foarte penibil de asumat. De cum  începe să se gândească la sine, se ivesc probleme « abstracte ». La furnici, asta se numeşte « maladia stărilor sufleteşti ». Ea afecteazăin general sexuatele. Simplul fapt că te întrebi: « Sunt oare lovit de maladia stărilor sufleteşti ? », arată, conform înţelepciunii mirmiceene, ca eşti deja serios afectat »  (Bernard Werber – Le jour des fourmis )

Azi am citit cu placere din acest policier SF, am mai pus o ilustrata la rubrica Admiratii  si am finalizat capitolul I din Psihiatria 201 (care va devenui in curând 202) scriind articolul Pianul cu pisici.

Hexagonul normalităţii


S-ar putea ca schizofrenia să nu fie o (singură) boală. De-a lungul ultimului secol am înghesuit în acest diagnostic toate antitezele normalităţii ideale. Daca ar fi să desenez geometric domeniul normalităţii, figura rezultată ar fi un hexagon. Între laturile acestui hexagon (fragile linii Maginot, de altfel) mintea mea îşi mentine forma atunci când:

  • Fac diferenţa între real şi imaginar;
  • Ţin anxietatea sub control;
  • Am reacţii emotionale adecvate;
  • Dau un sens experienţelor proprii;
  • Am o imagine de sine stabilă;
  • Stabilesc şi menţin relaţii cu ceilalţi.

Timpul celibatarilor


În limba româna celibatar este un neologism. Si totuşi este unul dintre cuvintele a căror istorie poate fi urmărită până la limba comună indo-europeană, în care se formează prin unirea termenilor kwaeli (= necăsătorit) şi lib (= viaţă, a trăi). Cuvântul celibat a supravieţuit în majoritatea limbilor europene în forme grafice şi fonetice apropiate de originalul indo-european. Doar termenii care desemnează membrii familiei au avut o longevitate comparabilă. Una dintre explicaţii este aceea că rolul social pe care îl descrie cuvântul celibatar a fost iniţial la fel de riguros codificat şi controlat social ca şi rolurile familiale. A fi celibatar nu era însă o alegere personală; era un privilegiu, o scutire de la obligaţia căsătoriei acordată anumitor categorii – în funcţie de timp şi loc putea fi vorba de şamani, preoţi, doctori, savanţi. Desigur, a existat întotdeauna şi celibatul involuntar, oameni care nu reuşeau  să se califice în competiţia adesea dură a găsirii unui partener. Dar, până de curând, celibatarii erau nişte marginali, fie la polul plus, fie la polul minus.

Se pare însă că vremea noastră este un timp al celibatarilor. Si spun asta gândindu-mă nu numai la numărul tot mai mare al celor care sunt de jure necăsătoriţi, ci şi la cei care au de facto o mentalitate de celibatari. Există totuşi o trăsătură comună a celor care ajung să-şi spună (cu mândrie sau cu frustrare) „celibatari convinşi”. Ceea ce îi uneşte este frica de intimitate

Care este totuşi pericolul care face să se nască teama aceasta care pare să se extindă în zilele noastre? A fi intim cu cineva înseamnă a-l lăsa să te privească de foarte aproape. Mai mult : să te simtă. Mai mult: să vrea uneori să pătrundă în tine. Ce pierzi? Scutul de cuvinte, scutul de imagini şi măşti, scutul de „realizări” (nimeni nu este savant în dormitor). Şi teama cea mare este: dacă dedesubt nu e mare lucru? Dacă într-o zi ţi se va striga: ” Împăratul e gol”?

Dacă vi se pare că am exagerat, aveţi dreptate. Nimeni nu e chiar atât de fricos. Şi dacă nu e fricos va avea curajul să îşi pună câteva întrebări. Tăriile noastre sunt oarbe când ignoră slăbiciunile.

     

Anticălăuze


Aveţi 9 drumuri în faţă. Pe fiecare dintre acestea aveţi un însoţitor.

Numele lor sunt :

a. Singurătatea / b. Eşecul / c. Imperfecţiunea / d. Banalul / e. Înstrăinarea / f. Plictisul / g. Trădarea / h. Slăbiciunea / i. Conflictul

Pe care dintre cei  9 aţi vrea să-l evitaţi cu orice preţ ?

(pentru interpretare folositi Chei)