Timpul celibatarilor


În limba româna celibatar este un neologism. Si totuşi este unul dintre cuvintele a căror istorie poate fi urmărită până la limba comună indo-europeană, în care se formează prin unirea termenilor kwaeli (= necăsătorit) şi lib (= viaţă, a trăi). Cuvântul celibat a supravieţuit în majoritatea limbilor europene în forme grafice şi fonetice apropiate de originalul indo-european. Doar termenii care desemnează membrii familiei au avut o longevitate comparabilă. Una dintre explicaţii este aceea că rolul social pe care îl descrie cuvântul celibatar a fost iniţial la fel de riguros codificat şi controlat social ca şi rolurile familiale. A fi celibatar nu era însă o alegere personală; era un privilegiu, o scutire de la obligaţia căsătoriei acordată anumitor categorii – în funcţie de timp şi loc putea fi vorba de şamani, preoţi, doctori, savanţi. Desigur, a existat întotdeauna şi celibatul involuntar, oameni care nu reuşeau  să se califice în competiţia adesea dură a găsirii unui partener. Dar, până de curând, celibatarii erau nişte marginali, fie la polul plus, fie la polul minus.

Se pare însă că vremea noastră este un timp al celibatarilor. Si spun asta gândindu-mă nu numai la numărul tot mai mare al celor care sunt de jure necăsătoriţi, ci şi la cei care au de facto o mentalitate de celibatari. Există totuşi o trăsătură comună a celor care ajung să-şi spună (cu mândrie sau cu frustrare) „celibatari convinşi”. Ceea ce îi uneşte este frica de intimitate

Care este totuşi pericolul care face să se nască teama aceasta care pare să se extindă în zilele noastre? A fi intim cu cineva înseamnă a-l lăsa să te privească de foarte aproape. Mai mult : să te simtă. Mai mult: să vrea uneori să pătrundă în tine. Ce pierzi? Scutul de cuvinte, scutul de imagini şi măşti, scutul de „realizări” (nimeni nu este savant în dormitor). Şi teama cea mare este: dacă dedesubt nu e mare lucru? Dacă într-o zi ţi se va striga: ” Împăratul e gol”?

Dacă vi se pare că am exagerat, aveţi dreptate. Nimeni nu e chiar atât de fricos. Şi dacă nu e fricos va avea curajul să îşi pună câteva întrebări. Tăriile noastre sunt oarbe când ignoră slăbiciunile.

     

6 réflexions sur “Timpul celibatarilor

  1. Casatoria nu garanteaza ca nesfarsitul cer al celor doi nu va deveni tavan, asa cum spunea Andrei Plesu. Ea poate fiinta cu sau fara dragoste si intimitate, Poate fi un trist si sufocant exercitiu de singuratate in doi sau poate fi un dans sublim si mereu prea scurt, in care cei doi nu se impiedica straini unul de celalalt, ci isi armonizeaza firesc pasii spre vesnicie. La fel, dragostea si intimitatea pot exista cu sau in afara casatoriei. Frica de intimitate pe care o mentionati mai sus, o regasesc doar in cazul celibatarilor care, desi implicati intr-o relatie, continua sa locuiasca singuri.
    Nu exista o reteta general valabila pentru fericirea in doi. Nu cred in celibat sau in casatorie, cred in mari si intelepte iubiri. In legaminte sublime ca acesta:
    « Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci mi-e drag cu voia mea si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui ci asupra-mi, caci eu l-am ales. Tu ma auzi, mama pamant, tu nu ma minti, maica mea. »

    1. Nu la acte de stare civila m-am referit in principal. ci la frica de implicare emotionala (care este larg raspandita si in cupluri, casatorite sau nu).

      1. Nu, a fost binevenit comentariul! Am dorit doar sa-mi precizez ideea. Si sunt bucuros ca exista reactii care extind campul discutiei

  2. buna Dan …interesant articolul.Da-mi insa voie sa « protestez » apropo de stampila cu frica de intimitate.In oglinda putem spune ca cei casatoriti sufera de frica de singuratate.Situatiile sunt infinit de multe si subtile si nu cred ca a cadea in extreme este explicatia..

    1. Bun venit, Monica! Sigur ca situatiile sunt infinit de multe si nu ar incapea in cateva randuri. de aceea am ales sa pun in discutie posibilele motive mai profunde ale unei extreme (cei care se definesc drept celibatari convinsi). Cat priveste frica de singuratate a celor casatoriti, ai dreptate, dar nu am intentionat nici un moment sa spun ca solutia pentru toate fricile e casatoria.

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l’aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s