« Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. »
Pavel din Tars se adresa creştinilor din Roma lui Nero, dar, de fapt, formula e universală.
Îmi închipui o insulă pustie. Cu un singur om naufragiat pe ea. Insula oferă apă şi hrană la îndemână. Omul poate supravieţui. Dar pentru ce?
« Adevărul este numai acolo unde este ascuns. Bine, oamenii nu sunt adevăraţi, dar poveştile, poveştile sunt adevărate! »
« Nu e înfricoşător faptul că se termină viaţa, ci că ea poate să nu mai înceapă niciodată! »
« Dacă piatra ar avea conştiinţă s-ar gândi că ea cade liber pe pământ, iar dacă nu ar gândi aşa, oricum ar cădea. »
(Mihail Şişkin – Părul Venerei)
Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă
(Albert Einstein – Ştiinţă şi religie, în Science, Philosophy and Religion, A Symposium, New York, 1941)
Merită să transcriu tot paragraful:
“Cu toate că religia poate fi cea care determină ţelul, ea a învăţat, totuşi, de la ştiinţă, în sensul cel mai larg, care sunt mijloacele care vor contribui la atingerea ţelurilor pe care le-a stabilit. Dar ştiinţa poate fi creată doar de către cei care sunt pe de-a-ntregul pătrunşi de aspiraţia spre adevăr şi înţelegere. Acest izvor de simţire îşi are, totuşi, originea în sfera religiei. Acesteia îi aparţine, de asemenea, şi credinţa în posibilitatea ca regulile valabile pentru lumea existenţei să fie raţionale, adică să poată fi cuprinse cu raţiunea. Nu pot concepe un om de ştiinţă adevărat fără o credinţă profundă. Situaţia poate fi exprimată printr-o imagine: ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă”
Văd afişul la metrou de două săptămâni, miercurea şi vinerea, când trec pe acolo. La început m-a iritat. Într-un timp în care o mulţime de cuvinte sunt interzise prin lege pentru că ar putea ofensa diferite grupuri sensibile, despre creştini şi creştinism se poate spune … Continuer la lecture de Cum şi-a născocit Paul din Tars propria moarte
“Nu ţintiţi spre succes, căci cu cât mai mult îl doriţi şi cu cât faceţi din el un scop, cu atât mai mult îl veţi rata. Căci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze, şi chiar numai aşa se şi întamplă, ca un efect secundar neintenţionat, din acea dedicaţie a omului faţă de o cauză mai mare decât el însuşi, sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană. Fericirea trebuie să vină de la sine – şi aceasta este valabil şi pentru succes: trebuie să îl laşi să se producă tocmai nepurtându-i de grijă. Vreau să ascultaţi ce anume vă porunceşte conştiinţa să faceţi si să duceţi la bun sfârşit lucrul acela, pe cât de bine vă stă în putinţă. Atunci veţi apuca ziua când veţi vedea că, pe termen lung – repet: pe termen lung! – succesul vă va urma tocmai pentru că aţi uitat să vă gândiţi la el.” (Viktor E. Frankl)
« Demnitatea «trestiei gânditoare» nu constă în depăşirea limitei, ci în a o conştientiza: pentru a te elibera e suficient, destul de des, să ştii că nu eşti liber. » (Vladimir Jankélévitch – La mauvaise conscience)
Atacul de panică este cel mai frecvent motiv de solicitare a serviciilor medicale de urgentă.
Primele atacuri sunt percepute ca furtuni devastatore izbucnite pe cer senin. Senzatia de moarte iminentă domină adesea tabloul. Si mai rău e percepută senzatia de pierdere a controlului.
Oamenii cu nevoi mari de control sunt mai vulnerabili la tulburarea de panică. Cei care incearcă prea mult să-si « stăpânească » emotiile. Cărora li s-a spus si isi spun mereu că frica e o slabiciune inacceptabilă.
Dar poate că orice curaj adevărat nu este altceva decât cunoasterea si domesticirea fricilor cotidiene. Si mai cred că facem acte de curaj autentic doar atunci când ne insoteste frica de a pierde esenta personală a umanitătii noastre.
Atacuri de panică are aproape toată lumea. Destul de multi (20 – 30%) au chiar un episod definit de tulburare de panică vreodata in viata lor. Majoritatea invată să trăiască apoi in intelegere cu fricile lor; le recunosc si le salută in fiecare zi. Ceilalti se inchid in casă pentru că se tem că s-ar putea să apară un atac de panică. Pentru a evita câteva minute de pierdere a controlului sunt dispusi sa-si restrângă drastic libertatea.
Tulburarea de panică durează, in medie, câteva luni. Agorafobia sau frica de a-ti fi frică poate roade ani buni din viată. « Remediul » se dovedeste mai rău decât boala.
Când vorbim despre minte e greu să mai spunem ceva nou. Toate s-au mai spus, chiar dacă în alte cuvinte. Uneori însă, două seturi de propoziţii luminătoare, proiectate din două colţuri diferite, se întâlnesc asupra aceluiaşi obiect şi îl desccoperă mai bine ochilor noştri.
C. Robert Cloninger a fost un pionier al cercetării genetice in domeniul temperamentului si trăsăturilor de personalitate. Are o solidă formare in psihiatrie, psihopatologie, genetică si antropologie.
Cercetările sale genetice si clinice l-au condus in anii ’80 la elaborarea unui Chestionar Tridimensional de Personalitate (TPI). Are si o modalitate de reprezentare vizuală pentru trăsăturile de personalitate – cubul lui Cloninger. Dar iată că, in penultimul an al celui de-al doilea mileniu, in interiorul cubului apare o scară cu 15 trepte. Urcusul pe această scară ar reprezenta parcurgerea etapelor autoafirmării transcendente (cele trei dimensiuni ale cubului sunt notate de Cloninger ca self-directedness (SD), cooperativeness (CO) si self-transcendence (ST)). Treptele sunt:
1. încrederea în altii (trust) – 2. încrederea în sine (confidence) – 3. supunerea – 4. initiativa (purposefulness) – 5. empatia – 6. constiinciozitatea – 7. constientizarea potentialului propriu (resourcefulness) – 8. generozitatea – 9. spiritualitatea – 10. umilitatea – 11. compasiunea – 12. iluminarea / bucuria – 13. integritatea / pacea – 14. întelepciunea / dragostea pura – 15. creativitatea / bunătatea.
Cu 14 sau 15 secole in urmă, un călugar pe nume Ioan (a carui identitate este incă in dezbatere) compunea o scară de urcat la rai cu 30 de trepte. Nu cred ca Robert Cloninger să fi auzit de Ioan Scărarul. Dar scările lor sunt, dupa părerea mea, analoge. Sunt construite pe aceeasi intuitie fundamentală: că scara este o parte constitutivă a fiecarui om (genetic, ar spune cercetătorul de la St. Louis, prin prezenta interioară a lui Dumnezeu, ar zice Ioan Scolasticul).
Fiecărei trepte din scara lui Cloninger ii corespund două in cea a monahului Ioan. Amândouă scările merg de la melancolie / întristare pătimasă in lume la bunătate / dragoste (parte a triadei credinta – nădejde – dragoste). Si treptele intermediare isi corespund, in foarte multe cazuri chiar si ca pozitie. De exemplu, treptei 8 (generozitatea) a lui Cloninger ii corespunde 16 (neiubirea de arginti) la Ioan Scararul, treptei a cincea (empatia, care include nejudecarea celuilalt) ii corespunde a zecea (nevorbirea de rău), iar primei trepte duale in scara lui Cloninger (12 – iluminarea / bucuria) ii corespunde treapta 24 in Scara Raiului, prima care este definită triadic (« Despre blândetea, simplitatea si nerăutatea pe care nu le avem din fire ci le dobândim prin sârguintă« ).
Desi a definit cu dovezi tari bazele genetice ale tulburărilor de personalitate, si ale trăsăturilor de personalitate in general, Cloninger sustine ca modelul propus de el faciliteaza o « sinteză practică a neurobiologiei, proceselor psihosociale, stiintelor cognitive si spiritualitătii » si ca următoarea frontieră a evolutiei va fi « constiinta umană, nu structura creierului ».
DAN GHENEA 