Étiquette : durere

Abecedar emoţional


♦ Anxietate  – « Anxietatea este ameţeala libertăţii »  (Søren Kierkegaard – Begrebet Angest, 1844) « Anxietate – alergie la viaţă » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) Bucurie – « Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă. »  (Karl Barth – Von Freunde und Lindigkeit, 1932) ♦ Curaj – « Fundamentul adevăratului  curaj este îndoiala »  (Alain – Propos, 1935) ♦ Durere – « Când durerea a trecut, amintirea ei devine adesea plăcere » (Jane Austen – Persuasion, 1818) ♦ Entuziasm – « Deznădejdea – forma negativă a entuziasmului » (Emil Cioran – Cartea amăgirilor, 1936) ♦  Frică – « Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. » (Frank Herbert – Dune, 1965) ♦  Greaţă – « Există o mică fericire în Greaţă: se răspândeste până pe fundul baltoacei vâscoase,  până pe fundul timpului timpului nostru » (Jean-Paul Sartre – La Nausée, 1938)   Hotărâre – « Educaţia cea mai rea este să-l laşi pe copil nehotărât între voinţa lui şi a ta. » (Jean-Jaques Rousseau – Emile ou De l’éducation, 1762)  Incitare – « Dominăm mai usor oamenii incitându-le pasiunile » (Gustave le Bon – Aphorismes du temps présent, 1913) Îngrijorare – « Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? »  (Evanghelia dupa Matei) ♦ Joc – « Jocul e o luptă corp la corp cu destinul » (Anatole France – Le Jardin d’Epicur, 1895) ♦ Kakania – « În Kakania un geniu putea fi luat oricând drept un necioplit, dar niciodata, asa cum se întâmpla în alte parti, un necioplit nu putea sa treaca drept un geniu » (Robert Musil – Omul fara însusiri, 1930) ♦ Lacrimi – « Cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plânga şi n-au putut » (Lucian Blaga – În marea trecere, 1924) ♦ Mânie –  Soarele să nu apună peste mânia voastră  (Apostolul Pavel – Epistola catre Efeseni) Nefericire ♦ Oboseală –  « Veselia nu este un păcat, ci ea alungă oboseala, căci din oboseală vine deznădejdea, care-i mai rea ca toate. » (Sfântul Serafim din Sarov)♦ Plăcere – « E mare lucru să afli ce anume îţi place ţie cu adevărat între atâtea plăceri ale altora » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ Quo vadis, Domine? – « Unde mergi, Doamne? […] Dacă tu parasesti poporul meu, mă duc la Roma ca să fiu răstignit a doua oară. » (Henryk Sienkiewicz – Quo vadis, 1895) ♦ Râs – ”Om de spirit este acela care în fundul inimii lui râde de toţi și de toate. Om de geniu este cel ce râde de el însuși. » (Mihai Eminescu Geniu pustiu, 1868) ♦ Surpriză – « Secretul umorului este surpriza » (Aristotel – Poetica, ~335 î. H.) ♦ Şoc – « Nu există o cale uşoară de a trata această creştere năvalnică, acest cancer al istoriei. Nu există un leac magic pentru a vindeca boala fără precedent pe care o poartă pe urmele sale: şocul viitorului. » (Alvin Toffler – Şocul viitorului, 1970) ♦ Tristeţe – « Tristeţea este o rană a sufletului care trebuie spălată cu apa binefăcătoare a cuvântului plin de blândeţe. » (Ioan Gură de AurOmilii la statui, 397) ♦ Ţipăt –  “Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. » (Octavian Paler – Viata pe un peron, 1981) ♦ Umilinţă – « Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă , iar nu coboară pe om » (Petre Tutea – 321 de vorbe memorabile, 1993) ♦ Violenţă – « Violenta este ultimul refugiu al celor incompetenti » (Isaac Asimov – Foundation, 1951) ♦ Week-end – « Un concept opus duminicii » (Dan Ghenea – Abecedar emotional, 2012);  « Zile când ai vrea să trăiesti, dar nu mai știi cum » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ X ♦ Y♦ Z

Oricine vrea sa intre in joc, e binevenit – cu propriile definitii, sau cu vorbele altora.

Doliul după tine însuţi


Citesc într-o carte densa in informatii, bine mobilata cu exemple lamuritoare si fundamentata pe o bibliografie de peste 1000 de titluri (pentru o carte de 450 de pagini A5!):

« 7.4.2. Doliul faţă de propria persoană. Foarte productivă este extinderea modelului «pierderii» la propria persoană […] Subiectul se simte înstrăinat de «persoana sa actuală», de corporalitatea sa, pe care nu o poate accepta şi faţă decare pate să resimtă silă, dispreţ, ură cu o intensitate care poate deveni critică în condiţiile unor incidente minore. » (Constantin Oancea, Corneliu Ungureanu şi Renata Iosifescu – Consilierea şi tehnici înrudite în practica medicală, Editura SEMNE, Bucureşti, 2012)

Doliul după tine însuţi poate aparea dupa accidente mutilante, invaliditati dobandite sau ca o reactie la semnele de imbatranire, spun autorii. Eu as mai adauga o situatie din ce in ce mai frecventa: doliul dupa un sine virtual. Apare in momentul in care renunt la speranta sinelui « ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu va fi » si nici o alta varianta de viata aici si acum nu ma satisface. Atunci cand viata e mereu in alta parte.

Medicamentele nu vindecă


« The purpose of taking drugs is not to heal or cure but generally to make the experience of illness less uncomfortable ». Nu pentru vindecare luăm medicamente, ci pentru a face experienta bolii mai putin inconfortabilă. Aceasta idee revolutionară este exprimată de David Moerman, profesor de antropologie la Universitatea Michigan, intr-o carte publicata in 2002 – Meaning, Medicine and the ‘Placebo Effect’. Tot el subliniaza ca efectul placebo nu este produs de pastila placebo (care, prin definitie, este inactiva), ci de semnificatia care ii este atasata in cadrul relatiei medic pacient. Asa ca Moerman prefera sa denumeasca efectul placebo meaning response (raspunsul la semnificatia [contextului]). Contribuie la acest raspuns:

  • numele bolii – diagnosticul este o sabie cu doua taisuri: uneori linisteste (e o boala cunoscuta si vindecabila), alteori activeaza nelinisti de lunga durata, chiar atunci cand boala se vindeca (cancer, schizofrenie)
  • numele medicamentului – medicamentele « fara nume » au mai putin efect, la aceeasi doza a aceleiasi substante active
  • ce percepe pacientul din credintele medicului – doctorii care recomanda convinsi un placebo au rezultate mai bune decat cei care au dubii in privinta unor medicamente active.
  • credintele magice ale pacientului:
              • pastilele rosii sunt stimulante, iar cele albastre sunt calmante
              • capsulele mari bicolore sunt mai puternice decat comprimatele albe rotunde
              • doua comprimate albe rotunde inseamna mai mult decat unul
              • o pastila colorata foarte mica (care trebuie sa contina o substanta foarte puternica daca e asa de mica!) inseamna mai mult decat doua comprimate albe rotunde
              • injectiile sunt mai puternice decat orice fel de pastila
              • si, desigur, chirurgia e cea mai puternica dintre toate interventiile

Si, fiindca am adus vorba de chirurgie, sa luam tot un exemplu din cartea lui Moerman pentru a ilustra efectul placebo nelegat de pastile:

Intr-un studiu observational (adica nu s-a facut un experiment, ci s-a analizat activitatea obisnuita a unei clinici), 2503 pacienti au fost supusi unor proceduri chirurgicale pentru ca prezentau semne sugestive ale unor boli. La 346 pacienti boala nu s-a confirmat pe masa de operatie. In aceste cazuri nu s-a efectuat nici o interventie, pacientii au fost inchisi la loc si trimisi acasa cu recomandarile obisnuite dupa respectiva interventie (care, de fapt, nu avusese loc). Dupa 6 luni, la trei sferturi dintre acesti pacienti simptomele se ameliorasera (jumatate dintre acestia declarandu-se complet vindecati!)

Cuvinte pentru durere


Ce cuvinte pot alina durerea? întreabă Gabi într-un comentariu la Marea Insulă a Câinilor. O să iau cuvântul durere in sensul său integral – ca suferintă fizică si emotională (de altfel, cele doua componente nu sunt separate niciodată) si o să mă refer la cinci tehnici de folosire a cuvintelor pentru calmarea durerii. Ascultaţi mai întâi un exemplu:

Tudor Gheorghe – Of, ce dor, ce chin, ce jale!

1. Substantivizarea durerii, adica transformarea verbelor in substantive: in loc de « ma doare » si de « a durea – durere » pot alege « dor », « chin », « jale ». Durerea devine un obiect partial controlabil – pot, de exemplu sa expulzez « dorul » impreuna cu cu « of » eliberator ; pot, de asemenea, sa asociez imagini cu aceste substantive si aceasta asociere ma conduce la pasul umator,

2. Vizualizarea unor scenarii reconfortante; cromatic, verdele ajuta la relaxare, la calmare (« foaie verde » are si acest rol in cântecul de dor); o poarta, o liziera de padure, o linie a tarmului, un lac sunt modalitati de a sugera lasarea in urma a durerii si intratrea in povestea linistitoare.

3. Muzicalitatea cuvintelor ajuta; daca povestea este evocata de muzica si versuri, cu atat mai bine.

4. Disocierea diferitelor caracteristici ale durerii; folosind mai multe cuvinte pentru descrierea unei dureri (care e intodeauna compusa), fiecare componenta e mai usor de manipulat. De exemplu o pentru o durere pe care o descriu ca intepatura si ca arsura, abordez pe rand « arsura » si « intepatura ».

(In exemplul « Of, ce dor, ce chin, ce jale! », primele doua  versuri  mi se par o ilustrare comprimata genial a punctelor 1,2,3,4: dau nume durerii, modulez muzical vocalele durerii, expulzandu-le cu un of chiar la poarta dumitale, care deschide imediat o poveste; iar « dor », « chin », « jale » pot evoca distinct diferite caracteristici fizice si emotionale ale durerii.)

5. In fine, diversiunea; « ochii tai ma baga-n boala »  e o formula care trimite de la « boala » la « poveste », de la « durere » la  placerea sau speranta care sunt adesea amestecate cu durerea, de la adrenalina si colecistokinina, la serotonina si endorfine.

Pentru participantii la vot in Campionatul Poetilor am postat provocarile pentru semifinale (aici si aici)

Râsul si surâsul


Rânjetul unor animale este un semnal semiagresiv, purtand mesajul: « Vezi ce dinti am ? Nu vreau sa fiu nevoit sa-i folosesc. Si mai am vreo doua – trei surprize pentru tine, asa ca nu sunt ingrijorat. E mai bine pentru amandoi sa nu ne batem. »

Oamenii au un muschi pe care nici un alt animal  nu il are – ridicatorul unghiului (coltului) gurii. Si pot astfel sa zâmbeasca. Mesajul devine unul din gama asertiv-colaborativa: « Sunt linistit, am incredere in mine, ma simt bine, privesc lumea cu incredere, inclusiv pe tine. Daca si tu imi zambesti, iti voi spune cateva dintre trucurile mele si ma astept ca si tu sa faci la fel. » Surâsul are legatura cu secretia de dopamina in lobul frontal al creierului (circuitul de recompensa).

Râsul, in schimb, este un semnal de dispozitie ludica si e comun omului si animalelor sociale. Râsul stimuleaza secretia de endorfine (morfinele produse de creierul nostru, pentru filtrarea durerii, avand deci un rol reparator al perturbarilor produse de stress).

Producerea umorului are legatura cu dopamina, cu recompensa  si  cu surâsul, iar receptionarea umorului cu endorfinele, cu repararea efectelor stresului si cu râsul.

Statistic, barbatii sunt producatorii majoritari de umor, iar femeile bemeficiarii principali ai umorului. Statistic, rad mai mult persoanele care vorbesc mai mult. Statistic, barbatii vorbesc mai putin, râd mai putin si traiesc mai putin.

Da, dar…


« Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. » (Evanghelia după Matei)

În parc, pe o bancă. Fericirea e undeva pe-aproape. Frânturi de dureri sau bucurii cotidiene imi trec pe la ureche.

« Da, dar stii … se pare ca durerile de cap sunt cauzate de gânduri gresite… » Vorbeste la telefon, dar pare ca vorbeste singură. De fapt, daca stau mai bine sa ma gândesc, poate chiar vorbeste singura.

Cred ca e adevarata zicerea ca atunci cand auzi « da …, dar », poti sa arunci la cos tot ce e inainte de virgula.

 « Gânduri gresite » imi zgarie urechea. Ca si « gânduri corecte », de altfel. Daca gandesti corect n-o sa te doara capul niciodata? Ceva e, totusi, adevarat aici: 80% dintre durerile de cap sunt date de stres, iar stresul nu e ceea ce mi se intampla ci ceea ce cred eu ca mi se intampla.

« Da, dar… » poate fi o formula agresiva sau condescendenta, atunci cand dupa « dar » urmeaza sa arat ca ideea mea este superioara. Sau poate fi o formula a pasivitatii, atunci cand « da » serveste doar sa mascheze un « nu » care nu poate fi formulat.

A sti sa spui nu si a putea afirma fara a leza dunt doua abilitati de baza pentru un comportament asertiv. Atat agresivitatea cat si pasivitatea au nevoie sa deghizeze un « nu » intr-un « da ».

E o fericire sa poti sa spui da atunci cand vrei sa spui da si nu atunci cand vrei sa spui nu. « Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. »

 

Un palestinian în deşert


Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?  Sau  ce  ar  putea  să  dea  omul,  în  schimb,  pentru sufletul său? (Evanghelia după Marcu)

« Cu ce va pot ajuta? » – « Nu stiu cum, dar trebuie sa pot continua … e foarte important sa rezist anul ăsta »

Insomnii. Oboseală. Lipsă de motivatie. Neliniste. Neatentie. Nervozitate. Atacuri de panică. Medicina promite sa rezolve aceste probleme pentru ca persoana respectiva sa functioneze mai bine. Si chiar se tine de cuvant, pana la un punct.  Dar tocmai succesul in rezolvarea unor « simptome » creeaza capcana solutiilor rapide si neproblematice.

« Vreti sa stiti mai multe despre cauzele acestor dureri? » – « Sincer, nu ma intereseaza decat sa nu le mai simt… daca spuneti ca exista medicamente care functioneaza… »

Fara intrebari. Fara problematizari. The show must go on.

Gandeam aceste lucruri dupa o saptamana incarcata de solicitari RCfD (rezolvare rapida -completa – fara durere). Vineri seara am dat peste un articol al lui Jon Jureidini, in Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, intitulat Explanations and unexplanations: Restoring meaning to psychiatry (Explicatii si neexplicatii: restaurarea sensului in psihiatrie).

Jon Jureidini este format in psihiatria copilului si adolescentului, fiind profesor la Universitatea din Adelaide, Australia. Este de origine palestiniana si este avocatul unei schimbari a sistemului de ingrijiri de sanatate mintala pentru copii si adolescenti.

Doua lucruri mi-au atras atentia pentru ca formuleaza foarte clar idei pe care incerc sa le impartasesc persoanelor care vin sa-mi ceara ajutor medical:

1. Emotiile negative nu sunt in mod necesar boli, iar sanatatea nu inseamna lipsa disconfortului. O viata buna nu inseamna fericire continua; o viata buna este compatibila cu momente de nefericire, angoasa, durere.

2. Combinatia optima de ingrijiri pe care o poate oferi psihiatrul include: a. o buna relatie terapeutica; b. ajutor pentru usurarea suferintei; c. sprijinirea intelegerii de sine; d. ajutor pentru restaurarea functionarii

Doar restaurarea functionarii nu ajuta la cresterea ca persoana. Poate ca ajuta la cucerirea lumii (inclusiv a propriului creier, ca simplu obiect). Dar la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul ?

Marea Insulă a Câinilor


   Miercuri, in cadrul atelierului « Durerea si creierul emotional » am vorbit si despre cei trei A(mplificatori) ai durerii: aşteptările, atenţia, anxietatea.

In cele două imagini se poate vedea efectul asteptărilor asupra perceptiei durerii. Sus apar foarte multe arii stimulate de asteptarea că un stimul termic va produce durere, iar imaginile de jos arata faptul că dacă se creeaza asteptarea că stimulul nu va produce durere, niciuna dintre aceste arii nu va fi stimulată (in consecinta, si durerea va fi percepută ca usoară sau chiar nu va fi percepută ca durere). Se mai observă că anticiparea durerii stimulează si arii occipitale (cele implicate in perceptia vizuală) – se poate spune deci că apare o vizualizare a durerii. Cum a fost creată această viziune a durerii? Prin cuvinte. Cuvintele pot naste deci durere. Durere potentată de anticiparea si imaginarea ei. Imaginată, dar nu imaginară.

   A mai fost vorba in acest atelier de Insulele Fericiţilor si de Insula lui Reil. Si dupa ce am vorbit despre dor (cu Cesaria Evora in intermezzo si pe fundal), am intrebat participanţii daca ar vrea sa mearga in vacanţă in Marea Insulă a Câinilor. Tăcere. Nici o faţă visătoare. Gran Canaria. Aaa. Rumoare voioasă. Feţe visatoare. Pe ecran era imaginea de mai jos. Gran Canaria. Marea Insulă a Câinilor. Imaginile nu vorbesc singure. Orice imagine are in spate o mie de cuvinte. Povestea creeaza perceptia.

 

Sǎptǎmâna creierului


Fundatia ESTUAR – Centrul Social Sector 1

va invita la o serie de evenimente in cadrul

Brain Awareness Week

12-17 martie 2012

14 martie 2012 – Workshopul “Durerea si creierul emotional”

Moderator: Dan Ghenea, psihiatru

Teme abordate: Care este rolul durerii? Exista durerea numai in creierul meu? Cum pot schimba modul in care percep durerea? Ce metode de management al durerii exista in prezent?

Programul complet aici