Étiquette : indragostire

Legea atracţiei erotice universale


A = k×Δφ×Δε / r²

unde

A = forţa de atracţie erotică

Δφ = suma diferenţelor fizice dintre parteneri

Δε = suma diferenţelor de educatie dintre parteneri

r = distanţa sociala dintre parteneri

k = constanta atracţiei erotice într-un univers erotic dat

Două corpuri umane se atrag cu o forţă erotică direct proporţională cu suma diferenţelor fizice şi cu suma diferenţelor de educaţie şi invers proporţională cu pătratul distanţei sociale dintre ele.

Între imaginea tatălui şi dorinţele mamei


« Prinţesa Kitty Şcerbaţkaia împlinise 18 ani. În iarna aceea ieşise pentru întâia oară în lume. Se bucurase de succese mai mari decât celelalte două surori, întrecând toate aşteptările prinţesei-mame. Pe lângă faptul că aproape toţi tinerii care luau parte la balurile din Moscova erau îndrăgostiţi de Kitty, i se prezentaseră chiar din prima iarnă două partide serioase: Levin şi, puţin după plecarea acestuia, contele Vronski.

Apariţia lui Levin la începutul iernii, desele lui vizite şi dragostea-i vădită pentru Kitty au fost motivul primelor discuţii serioase dintre părinţii lui Kitty despre viitorul ei, precum şi motivul certei dintre prinţ şi prinţesă. Prinţul era de partea lui Levin spunând că nu-şi dorea un pretendent mai bun pentru Kitty.[…]În ochii mamei nici nu putea fi vorba de vreo comparaţie între Vronski şi Levin.[…] Vronski corespundea tuturor dorinţelor mamei. Era foarte bogat, inteligent, nobil, în plină ascensiune spre o strălucită carieră la curte şi un om încântător, nu puteai dori ceva mai bun. » (Lev Tolstoi – Anna Karenina)

Kitty va fi ceruta in casatorie de Levin, un mosier cultivat asemenea tatalui sau, il va refuza (nu fara emotii puternice), se va indragosti de Vronski, va fi abandonata inainte de a se termina primul bal la care danseaza cu Vronski, va fi bolnava din dragoste multa vreme, se va indragosti apoi de Levin, cu care se va casatori.

Mie mi se pare ca textul foarte patrunzator al lui Tolstoi nu prea sustine parerea lui Robin ca prin generalizarea in lumea occidentala a mitului indragostirii creste libertatea noastra de alegere. Kitty nu e libera. Limitarile nu sunt exterioare (parintii nu ii impun in mod evident un sot), ci interiorizate.

Kitty ilustreaza, pe de alta parte, doua ipostaze ale indragostirii: una foarte impersonala si incontrolabila (Vronski – « coup de foudre », « falling in love »), alta aparuta la capatul unui drum lung si dupa dobandirea unei experiente personale, cand este ca o iluminare (ca o schimbare durabila a mintii in relatia de iubire cu o persoana pe care o aleg dupa ce o cunosc bine).

Continuam jocul cu rosii si albastri?

De ce m-am căsătorit cu tine?


« John:Hai să începem cu una uşoară… De ce se hotărăsc oamenii să se căsătorească?

Robin:Pentru că se iubesc.

John:Hai, fii serios!

Robin:Nu, chiar vorbesc serios.

John:Bine, poate-i chiar aşa, dar acest obicei al  îndrăgostirii este foarte bizar. Dai peste nişte oameni obişnuiţi şi perfect raţionali, să zicem programatori sau contabili autorizaţi, şi cum stau ei şi tot programează şi calculează mulţumiţi,  deodată văd  pe cineva în cealaltă parte a unei încăperi aglomerate şi se gândesc: « Ah, acea persoană e făcută pentru mine, asa că aş face bine să-mi petrec restul vieţii cu ea ». Chestia asta se învecinează cu magia.

Robin:Poate ai prefera să se întâmple ca acum trei sute de ani, când parintii aranjau toate căsătoriile pe baza unor motive foarte raţionale cum ar fi pământurile, banii sau ascensiunea socială. Pe atunci toţi priveau îndrăgostirea ca fiind cea mai proastă fundaţie posibilă pentru căsătorie – de fapt, o reţetă pentru dezastru.

John:Da, Samuel Johnson spunea că toate căsătoriile ar trebui aranjate de Lordul Cancelar fără vreo legătură cu dorinţele părţilor implicate.

Robin: Ce voiam să subliniez e că in zilele noastre suntem liberi să ne căsătorim cu persoana pe care o iubim, aceea care poate cu adevărat să ne facă fericiţi.

John:Şi, desigur, avem cea mai mare rată a divorţului din istorie.[…] »

(Robin Skynner and John Cleese – Families And How To Survive Them)

Continuăm discuţia?

Cine e cu John (echipa albastră) şi cine îl susţine pe Robin (echipa roşie)?

Peştişorul de platină


Peştişorul de platina indeplineste patru dorinte. De ce patru? Pentru ca am promis un premiu care consta in indeplinirea unei dorinte a cititoarei care a postat comentariul numarul 1000 pe acest blog. Trebuia sa-mi fi dat seama ca daca e vorba de o dorinta feminina, e musai sa fie secreta. Asa ca nu am alta sansa decat sa-mi ofer mai multe incercari pentru a nimeri. Prima incercare e o poveste despre o Mică Sirenă.

Adriana a fost crescuta de bunicii materni; parintii se despartisera inainte ca ea sa implineasca cinci ani. Relatia dintre bunicii ei i se paruse una ideala; bunicul era in mintea ei intruchiparea intelepciunii.

Acum Adriana se afla la a treia incercare de a se indragosti. Suna ciudat, nu? Dar pentru ea era o proba esentiala a unui start reusit in viata. Si, de fapt, nu sunt deloc rari cei care isi impun acest standard al indragostirii; s-ar putea sa fie chiar majoritatea in cultura occidentala a ultimelor doua secole.

Prima data fusese un barbat cu 25 de ani mai in varsta. Emotional pareau sa se potriveasca: el ii oferea senzatia de siguranta si protectie de care ea credea ca are mare nevoie. In relatia sexuala insa, Adrianei i se parea ca este departe de ceea ce astepta ca placere perfecta intr-o relatie perfecta. A plecat sa lucreze in Armenia si relatia s-a topit intr-o prietenie prin corespondenta.

A doua oara a fost … (continuarea aici)

Daca destinatara premiului considera ca am ghicit dorinta, sa scrie « foc », daca am ratat complet tinta, sa scrie « apa » (poate chiar « apa de ploaie » daca dezastrul e complet); restul scalei sa il umple cu « fierbinte », « cald », « caldut » si rece ».