Étiquette : iubire

Sonet verde în si bemol major


op. 8 « Noaptea muzeelor »

Şi dacă lumea-ncape într-o carte/ Pe care o citeşte în gând Dumnezeu?/ Să fie noaptea un vis în visul meu,/ Sau mor doar eu în ziua fără moarte?//

Ori poate-i viaţa o piesă-ntr-un muzeu/ De haine vechi şi amintiri uitate/ În labirint de timp făcut din fapte/ De Ariadnă-Minotaur-Tezeu?//

Firul e desfăcut, vremea aşteaptă/ Iubire, lupte, capete de zmeu,/ Speranţă crudă şi credinţă coaptă.// Mânca-voi bine, cere-voi în şoaptă/ Să fiu acum, să-ncep sa fiu mereu,/ Coborând sub tăcere o treaptă.///

[noapte neagră, limpede]


« Era o noapte neagră, limpede, atârnând ca într-o nacelă de o singură stea tulbure. Claxonul automobilului dinaintea lor suna înăbuşit prin aerul dens care-i opunea rezistenţă. Şoferul lui Brady conducea încet; luminile din spate ale celuilalt automobil le apăreau din când în când în faţă, la cotituri – şi apoi dispăreau iarăşi. Dar după zece minute se iviră din nou, oprite la marginea drumului. Şoferul lui Brady încetini apropiindu-se, însă îndată după aceea reîncepu să prindă viteză şi alunecară repede pe lângă ceilalţi. În clipa când trecură, se auzi un murmur nelămurit de glasuri din întunericul reticent al celuilalt automobil şi văzură că şoferul lui Diver rânjea. Pe urmă trecură mai departe, acum repede prin alternanţele de întuneric masiv şi noapte subţiată, coborând în cele din urmă, printr-o serie de serpentine, pe marginea mării, spre masa întunecată a hotelului Gausse.

Rosemary aţipi vreo trei ceasuri, apoi se regăsi deodată, trează complet, întinsă, suspendată în clarul de lună. Înfăşurată în întunecimea erotizantă, îşi epuiză repede viitorul pe care-l anticipa, cu toate eventualităţile care ar fi putut duce spre un sărut, sărutul însuşi rămânând tulbure, tremurat, ca într-o scena de film. »

(F. Scott Fitzgerald – Blândeţea nopţii, traducere de Mircea Ivănescu)

Partea proastă e că nu a fost făcut încă filmul care să redea atât de expresiv « eventualităţile care ar fi putut duce spre un sărut ». Şi nu ştiu ca vreun director de imagine să fi reuşit să surprindă « alternanţele de întuneric masiv şi noapte subţiată« , nici nu cunosc scenograful care să pună în decor o noapte « atârnând ca într-o nacelă de o singură stea tulbure« . Toate acestea sunt însă posibile în complicitatea dintre un autor şi cititorul său dedulcit la jocul lumilor imaginate.

De ce m-am căsătorit cu tine? (II)


« Americanii divorţează din nepotrivire de caracter. Ei nu ar trebui să se căsătorească niciodată. Scopul căsătoriei este tocmai de a se lupta pentru a supravieţui momentului când nepotrivirea de caracter e mai puternică decât tot restul. Căci bărbatul si femeia, prin chiar natura lor, sunt incompatibili. » (G. K. Chesterton)

5 ani pe un peron


Avem timp

de Octavian Paler

Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

 Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne- alungam intrebările,
sa amanăm raspunsurile,
avem timp sa sfaramăm un vis si sa-l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

 Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Mărul lui Newton şi mărul lui Adam


Lui Newton i-a cazut marul in cap la mult timp dupa ce enuntase legea atractiei universale. Istorioara da bine pentru cei care cred ca lucrurile ne vorbesc, ca dupa ce se aduna destule fapte e suficienta o mica zdruncinare intr-o minte luminata pentru ca legile sa iasa la iveala. De fapt Newton a cautat activ, ani de zile, o lege simpla care sa explice un univers descris pana atunci printr-un amestec heterogen de teorii. Cautarea lui are un motiv religios: sa demonstreze ca Dumnezeu este unitar, necompus. Si atunci cand identifica (inventand pe parcurs noi metode de calcul) legea gravitatiei declara fara echivoc: « Dumnezeu este gravitatia »

« It is the perfection of God’s works that they are all done with the greatest simplicity. He is the God of order and not of confusion. »

Dar mărul este subiectul acestor randuri, nu Dumnezeul lui Newton. Marul din Gradina Raiului, ramas in gatul lui Adam (un mit popular) si marul cazut in capul lui Nweton (un mit al istoriei stiintei). Care e legatura? Caderea prin libertate, respectiv caderea libera.

Cea mai cunoscuta expresie care uneste caderea si dragostea este « falling in love » (indragostire, atractie irezistibila). Multi simt ca intragostirea se supune unor legi materiale si nu este un act liber de vointa. M-am gandit si v-am propus deja o analogie intre indragostire si gravitatie in Legea atractiei erotice universale si am avut in minte o serie de experimente pe care poate o sa le descriu daca exista interes pentru teoriile despre iubire.

Am primit si propunerea de a detalia modul in care diferentele fizice si de educatie influenteaza atractia erotica. Va rog sa ma ajutati punand pe doua coloane caracteristici fizice pe care le gasiti atragatoare la partener, iar pe cealalta coloan descrierea aceleiasi caracteristici la dumneavoastra. Exemplu:

Inaltime      190 cm                     160 cm

Ochi           albastri                        caprui

Nas              acvilin                        acvilin

Talie             solid                          zvelta

Si asa mai departe, pana epuizati toate caracteristicile atractive ale partenerului. Ar fi interesant sa-i cereti si lui/ei  acelasi lucru. Facem acest experiment?

Între imaginea tatălui şi dorinţele mamei


« Prinţesa Kitty Şcerbaţkaia împlinise 18 ani. În iarna aceea ieşise pentru întâia oară în lume. Se bucurase de succese mai mari decât celelalte două surori, întrecând toate aşteptările prinţesei-mame. Pe lângă faptul că aproape toţi tinerii care luau parte la balurile din Moscova erau îndrăgostiţi de Kitty, i se prezentaseră chiar din prima iarnă două partide serioase: Levin şi, puţin după plecarea acestuia, contele Vronski.

Apariţia lui Levin la începutul iernii, desele lui vizite şi dragostea-i vădită pentru Kitty au fost motivul primelor discuţii serioase dintre părinţii lui Kitty despre viitorul ei, precum şi motivul certei dintre prinţ şi prinţesă. Prinţul era de partea lui Levin spunând că nu-şi dorea un pretendent mai bun pentru Kitty.[…]În ochii mamei nici nu putea fi vorba de vreo comparaţie între Vronski şi Levin.[…] Vronski corespundea tuturor dorinţelor mamei. Era foarte bogat, inteligent, nobil, în plină ascensiune spre o strălucită carieră la curte şi un om încântător, nu puteai dori ceva mai bun. » (Lev Tolstoi – Anna Karenina)

Kitty va fi ceruta in casatorie de Levin, un mosier cultivat asemenea tatalui sau, il va refuza (nu fara emotii puternice), se va indragosti de Vronski, va fi abandonata inainte de a se termina primul bal la care danseaza cu Vronski, va fi bolnava din dragoste multa vreme, se va indragosti apoi de Levin, cu care se va casatori.

Mie mi se pare ca textul foarte patrunzator al lui Tolstoi nu prea sustine parerea lui Robin ca prin generalizarea in lumea occidentala a mitului indragostirii creste libertatea noastra de alegere. Kitty nu e libera. Limitarile nu sunt exterioare (parintii nu ii impun in mod evident un sot), ci interiorizate.

Kitty ilustreaza, pe de alta parte, doua ipostaze ale indragostirii: una foarte impersonala si incontrolabila (Vronski – « coup de foudre », « falling in love »), alta aparuta la capatul unui drum lung si dupa dobandirea unei experiente personale, cand este ca o iluminare (ca o schimbare durabila a mintii in relatia de iubire cu o persoana pe care o aleg dupa ce o cunosc bine).

Continuam jocul cu rosii si albastri?

Trandafiri şi cărţi de Sfântul Gheorghe


Sant Jordi e patronul Barcelonei si al intregii Catalonii (crucea Sfântului Gheorghe apare, de altfel, pe steagul orasului). Azi am aflat de un interesant obicei de Sant Jordi: se ofera trandafiri logodnicelor si carti logodnicilor (sau, ma rog, cum s-or mai numi rolurile astea in zilele noastre). Obiceiul oferirii de trandafiri e vechi, medieval. Daruirea de carti a fost initiata in 1923 de un librar catalan, care a gasit si modalitatea de a genera un simbol memorabil: 23 aprilie este ziua in care au murit, in acelasi an,1616, atat Shakespeare cat si Cervantes. Intr-o zi de Sant Jordi se vand peste 400 000 de carti.

Tiramisu


O colegă se mărită  şi m-a întrebat care sunt ingredientele unei relaţii reuşite. Ii răspund cu o reţetă de tiramisu.

Ingrediente:

3-8 valori comune / 120 drame de atracţie fizică / un pahar de vin plin ochi de admiraţie pentru partener(ă) / o jumatate de oră de empatie pe zi / 750 de drame de încredere / 2 pachete de pişcoturi de sprijin şi contact fizic / 2 căni de răbdare (cu cateva picături de esenţă de vacanţe) / câteva boabe mari de fair-play proaspăt măcinat, pentru pudrat.

Mod de preparare:

Se bat nucleele de valori comune cu atracţia fizică pană se albesc; se pun la foc blând amestecând până când capătă consistenţă, adăugând treptat vinul admiraţiei (în circa 7 ani, punând cu grijă fiecare strop – ar trebui să fie 2-3 picături pentru fiecare zi). Se încorporează încrederea, de preferat cu mijloace tradiţionale: a spune ce vei face şi a face ce ai spus. Adăugaţi în fiecare zi jumătatea de oră de privit lumea din papucii celuilalt; nu uitaţi să-i spuneţi şi partenerului ce aţi văzut de acolo. Se păstrează amestecul la temperatura Crăciunului în urmatorii 10 ani. Intre timp se prepară cele două căni de răbdare tare, în care se picură 10 – 20 de picături de vacanţe frumoase. Se înmoaie pişcoturile de sprijin şi contact fizic plăcut în amestecul obtinut mai sus şi se lasă cel puţin 2 ore în fiecare zi. Se asamblează crema şi piscoturile, se pudrează cu fair-play şi avem un delicios cuplu de vârstă mijlocie.

Puteti încerca şi reţeta de tiramisu. Am schimbat doar numele ingredientelor (dar lista e completă) şi unităţile de măsură, uneori; după ce descoperiţi corespondenţele reţeta devine riguros exactă.

 

Derby neoromantic: Adrian Paunescu – Zaharia Stancu


Tema: Cât de frumoasă eşti

Temele precedente: Psalmi si rugaciuni, Timpul luminii, Ireductibile iubiri, Legende şi fantezii

Mâine: George BacoviaOctavian Paler

Tema poetica a zilei: Ireductibile iubiri


„Mereu ni se pare că suntem iubiți pentru că suntem buni și nu realizăm că suntem iubiți pentru că sunt buni cei care ne iubesc.” (Lev Tolstoi)

Am citit cele de mai sus la prima ora a diminetii, pe un blog pe care-l urmaresc. Coincidenta face ca  la ora zero si ceva a acestei zile sa fi postat meciul poetic cu tema Ireductibile iubiri, avandu-i ca protagonisti pe Otilia Cazimir si Nicolae Labiș. Puteti vota aici, iar pentru meciurile de ieri si de alaltaieri puteti vota aici si aici.