Dois horizontes fecham nossa vida:
Um horizonte, — a saudade
Do que não há de voltar;
Outro horizonte, — a esperança
Dos tempos que hão de chegar;
No presente, — sempre escuro,—
Vive a alma ambiciosa
Na ilusão voluptuosa
Do passado e do futuro.
……………………………….
No breve correr dos dias
Sob o azul do céu, — tais são
Limites no mar da vida:
Saudade ou aspiração;
Ao nosso espírito ardente,
Na avidez do bem sonhado,
Nunca o presente é passado,
Nunca o futuro é presente.
………………………………….
Dois horizontes fecham nossa vida.
(Joaquim Maria Machado de Assis – Dois horizontes)
Viața ne-o-nchid aceste două zări:
O zare e un dor prelung
De tot ce-a fost și nu va reveni;
A doua zare e speranța
În timpuri ce vreodată vor veni;
Mereu obscur prezentul e trăit
În sufletul ambițios
Pierdut în visul voluptuos
Despre ce-a fost sau încă n-a venit.
………………..
În scurta zilelor fugă
Sub cerul albastru s-au pus
Aceste țărmuri mării vieții:
Mari aspirații, dor nespus.
Pentru al nostru duh ardent,
În lăcomia binelui visat,
Nicicând prezentul nu-i trecut fixat
Nicicând n-ajunge mâine în prezent.
…………………
Viața ne-o-nchid aceste două zări.
Un fado pessoan/ Într-un cartier din Lisabona/ Un poem lusitan/ În cuvintele lui Camões/ Un pescăruș pe pământ/ Un subiect predicat/ Un port uitat/ Un vapor ancorat// 
Leva-as o vento/ Meras palavras/ Guarda no peito/A ingenuidade//
DAN GHENEA 