Văd adesea oameni care spun că ar vrea să şteargă cu buretele una sau alta dintre amintirile neplăcute. Le spun ca nu există un medicament care să poată face asta, dar că, dacă ar exista, eu nu l-aş prescrie, pentru că ar însemna să-i privez de o ocazie de a afla lucruri cu adevărat importante pentru ei.

De mâine nu mai pot să le spun că nu există sau că nu va exista în viitorul apropiat o terapie pentru uitarea amintirilor neplăcute în trei pasi simpli. Îţi faci o programare la clinica « Bad memories are not for ever », evoci o amintire neplăcuta şi se face o înregistrare; vii peste trei zile, ţi se injectează metiraponă, ţi se cere sa evoci din nou amintirea neplăcuta şi … surpriză: nu o mai resimti ca neplăcuta; peste 4 zile, altă surpriza: nu-ţi mai aminteşti mare lucru din acea întâmplare pe care o considerai neplăcută cu o saptămână în urmă. Gata, ai scapat!

Cercetarea care mi-a dat aceste idei a fost publicată în mai 2011 în Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism, de un grup de cercetatori canadieni. Ei au studiat şi ce se întâmplă cu amintirile neutre din punct de vedere emoţional; suntem asiguraţi că amintirile neutre rămân intacte la 4 zile dupa expunerea la metiraponă.

Vestea proastă v-o dau eu: nu există amintiri neutre de lungă durată. Iar efectele lipsei memoriei de lungă durată sunt expuse deja de Homer în episodul cu Ulise în ţara mâncătorilor de lotus; câţiva dintre tovarăşii lui Ulise scapă de frică si durere, dar şi de dorinţă şi de amintirea de sine.

Intr-o discutie intre vechi prieteni, ne gandeam daca va ramâne creativitatea o marca distinctiva a oamenilor in raport cu robotii viitorului. Cred ca nu. Idei noi, chiar revolutionare, pot fi generate la comanda. Pana acum cateva luni nu ma gandisem la asta. Dar am fost convins si va puteti convinge si domniile voastre citind la pagina 80 a cartii lui Marius Ghenea (fratele meu, care implineste azi 43 de ani – La Multi Ani, Marius), Antreprenoriat, pe care am mai amintit-o in postarea despre gut feeling; veti gasi acolo enumerate chiar metode de a genera idei inovatoare. Daca exista metode, e doar o chestiune de timp pana cand vor fi puse in programe de calculator performante. In final, puterea de calcul a masinilor va genera mai multe idei noi decat un brainstorming cu laureati Nobel.

As miza pe o carte surprinzatoare in competitia cu masinile: memoria. Ce gluma buna, veti spune. Calculatoarele au deja memorii uriase, am pierdut partida asta. Si totusi, in anumite privinte, computerele nu se pot compara cu un elefant de 60 de ani. De exemplu, daca ar fi sa conduca turma de elefanti, in timpul unei mari secete, din acelea care se produc o data la 40-50 de ani, nu cred ca un computer ar fi la fel de sigur ca batrana femela de elefant; aceasta va conduce cu precizie spre apa turma, folosind amintirile de la 15 ani, intiparite de mobilizarea pentru supravietuire din timpul precedentei secete.

Elefantii isi pot recunoaste imaginea in oglinda; putm deci presupune ca au cel putin imaginea de sine a unui copil de 2 ani; au asa cum am vazut, o memorie de lunga durata. O memorie care nu depaseste, totusi, durata propriei vieti. Ceea ce ne distinge de elefanti, dar mai ales de computere, este memoria personala de lunga durata, incorporand povesti, simboluri si semnificatii care depasesc experienta efectiva de viata a unei persoane.

O turma de elefanti care nu are batrani va muri de sete la urmatoarea seceta.