Pentru a vedea toate propunerile – click aici
Săptămâna viitoare încep optimile.
Étiquette : poezie
Miss Uni©vers: surâsul (vot – turul I)
Daca aveti alte propuneri bifati « other » si lasati un comentariu. Propunerile complete le puteti vedea aici.
Depresie sezoniera sau tristeti de toamna?
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
………………………………………………….
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
(George Bacovia – Nervi de toamna)
Pe Ralix.ro puteti citi luni Bruma pe gânduri: depresia sezoniera.
A palavra
TâniaTomé (Mozambic)
A palavra quer deitar-se
sozinha, reflexa
contemplar devagar
o sol morre ao silêncio
Não há pressa, não há medo
A palavra quer morrer
quantas vezes for preciso
(Cuvântul vrea să se întindă/ singur, reflectat/ să contemple încet/ soarele moare oferit tăcerii/ Nicio grabă, nicio frică/ Cuvântul vrea să moară/ de câte ori e nevoie )
Si ceva compus, scris si cantat tot de TâniaTomé – Amar e bom.
Poezia asta mi-a adus aminte niste randuri de demult:
Cuvintele mor de sete/ pe buzele noastre// Uscate sunt/ buzele/ sau cuvintele?
Cu ocazia Zilei Internationale a Poeziei.
Ieşit-a semănătorul
I say: take no thought of the harvest,
But only of proper sowing. (T.S. Eliot – Choruses from the Rock, 1934)
(Îţi spun: să n-ai în gând culesul,/ Ci doar semănătura cumsecade)
(Multumesc, Eugen!)
De ieri până azi
În aşteptarea primului client am ascultat, pentru a ieşi din amorţeală, We shall overcome. Sub efectul cantecului mi s-a conturat in minte un portret bun de pus in galeria de Admiraţii.
Pentru că a fost aglomeraţie în trafic şi clientul nu a mai ajuns, am avut timp să pun acest portret pe hârtia virtuală sub titlul Sir Robert al Brazdelor.
Următorul client avea o problemă de somn. La fel şi al patrulea. Aşa că am făcut şi refăcut desene cu serotonina şi adrenalina. Le-am trecut azi pe curat şi le găsiţi în bucata de stres nr. 9 – Somnul şi stresul.
În timpul plimbării (în pas vioi) de după masa de prânz, am găsit rima finală la Saga fără sfârşit; acum e un sonet, aşa că l-am rânduit în raftul cu sonete.
Seara fac fişe pentru Corp şi minte; am constatat că a trecut mai mult de un an de când am început Psihiatria 201 şi am pus contorul la 202, imediat după ce postasem episodul 12.
Azi dimineaţă m-am trezit târziu, cu un rând visat din Pessoa.
A nossa vida não tinha dentro. Éramos fora e outros.(Viața noastră nu a fost în interior. Eram în afară și alţii.)
17 septembrie: ziua în care s-ar fi născut Bacovia pe stil nou
Clar de noapte parfumat,
O gradina cu orizontul departat…
Si in somn, pe banca veche, cugetari se contrazic,
Greierul zimteaza noaptea, cu nimic.
(G. Bacovia – Nocturna)
Dupa-amiază cu Sappho
La Bookfest, atmosfera dezolanta. Prind din zbor un « Cine nu are prieteni, nu are cale de acces la Dumnezeu », dar nu mai urmeaza decat un sir lung de platitudini despre filosofia lui Lucian Blaga.
Tot poezia imi mai salveaza intr-o oarecare masura ziua la targ, ca si anul trecut. Vocea puternica a lui Florin Iaru ma trage. spre binele meu, la lansarea volumului Sappho de Floarea Ţuţuianu.
« La mine totul e pe dos;/glezne subţiri sprijinind/ sâni foarte mari/ Sex-appeal-ul afişat e ambalat/ într-o frigiditate beton/Am umor/ Am o mulţime de bărbaţi / pe care-i păstrez la distanţă/ Cei mai mulţi dintre ei văd/ o legatură strânsă /între gâtul meu şi firul de telefon/ Pentru că îmi plac femeile/i-am obişnuit şi pe ei/ (lor le place Gauguin)/ Capetele lor rămân întoarse/ Facem schimb de trupuri/ Orice femeie normală s-ar/ termina cu bine/ (nu într-o coadă de peşte)//
Solzii mei le rămân mult timp/ lipiţi de creier » (Femeia peşte)
Praf de roze
Greu e numai sufletul, nu ţărîna.
Căci, cenuşa noastră, iubito, poate
fi pe talgere cîntărită cu vreo
cîteva roze. (Lucian Blaga – Zodia Cumpenei)
Pentru runda finală am stropit buletinele de vot cu esenta de roze.
Bonus electoral: o bijuterie de Jorge Luis Borges.
Paracelsus ramasese singur. Înainte de stinge lumina si de a se aseza in fotoliul scâlciat, rasturna gramajoara de cenusa in mâna lui concava si rosti un cuvânt cu glas scazut. Roza reaparu. (Jorge Luis Borges- Roza lui Paracelsus )
DAN GHENEA 