« Autoritare, paralizante, circulare, uneori eliptice, frazele de efect, numite cu un zâmbet bucăţele de aur, sunt un flagel malign, cel mai rău dintre cele care au lovit vreodată lumea. Le spunem rătăciţilor, Cunoaşte-te pe tine însuţi, ca şi cum cunoaşterea de sine nu ar fi … Continuer la lecture de Gând de duminică (6)
Pilat merită simpatia noastră, nu pentru că ar fi fost un om bun aflat în mod tragic în eroare, ci pentru că nici noi nu suntem mult mai buni. Poate că noi credem în Isus, dar nu credem în ideile sale, cel puţin nu în ideile lui despre violenţă, adevăr şi dreptate.
(Miroslav Volf – Excludere şi Îmbrăţişare)
[…] sinele celuilalt contează mai mult decât adevărul meu. Cu toate că trebuie să fiu gata să mă neg pe mine de dragul adevărului, nu-mi este permis să-l sacrific pe celălalt pe altarul adevărului meu. Isus, care a pretins a fi Adevărul, a refuzat să folosească violenţa pentru a-i « convinge » pe aceia care nu recunoşteau adevărul lui. (idem)
Iertarea şchioapătă atunci când îi excludem pe duşmanii noştri din comunitatea oamenilor şi ne excludem pe noi înşine din comunitatea păcătoşilor » (ibidem)
« Intr-o lume in care toate sunt permise, am uitat sa alegem si sa cautam binele. Intr-o lume in care pozitia sociala si puterea se traduc in abuzuri, am uitat ca abtinerea este semn de putere mai mare. Intr-o lume in care noua gandire amesteca ierarhia fiintelor si ridica animalele (si plantele, dupa unele guri) la nivelul persoanei, singur omul ramane depersonalizat, saracit, abandonat. »
(reprodus de pe blogul creeazalumea)
Dragostea nici nu se naşte într-o singură zi, nici nu moare într-o singură zi. Dar exista unele zile cu bruma si lumina rece dimineata in care dragostea respira mai greu.
Statisticile indica ora 4 dimineata ca fiind cea mai letala pentru persoanele cu afectiuni respiratorii. Daca ar fi sa-mi imaginez o ora fatala a despartirilor, as paria pe ora noua, intr-a noua dimineata din noiembrie.
O dimineata cu bruma. Neaparat o dimineata cu bruma. [continuarea aici]
Va spun din start ca titlul e furat de la Marius Mihalca. El nu a gasit altceva mai bun de facut decat sa plaseze acest vers dintr-un cantec al formatiei Savoy in mijlocul unei relatari interesante despre un spectacol de opera la care s-a dus cu temerea ca ar putea fi plictisitor, dar nu a fost pentru ca era cu gnomi, uriași, zei, nimfe și oameni.
A nimerit-o atat de bine incat m-a facut sa citesc si recitesc « Aurul Rinului », doar-doar oi gasi locul de unde a scos propozitia sclipitoare despre verighete. De unde sa banuiesc ce profunzimi wagneriene ascunde cantecul « Domnisoară, domnisoară! »: « Dor in inimi este prea putin/ Aur e prea mult în verighete »
Luni veti putea citi pe Ralix.ro un articol despre dragoste si balanta puterii in cuplu.
– Eu nu cred că pot avea atacuri de panică, pentru că sunt o persoană puternică.
– Si dacă v-as spune că fac atacuri de panică mai ales persoanele pentru care puterea este foarte importantă? Care vor să controleze totul?
– Intr-adevar, sunt o persoană perfectionistă, dar tot nu vad ce legatura are asta cu panica.
– Cand sunt perfectionist am mari sanse, in fiecare zi, sa fiu frustrat, stresat; frustrarile nu se acumuleaza doar in capul meu, ci si in corpul meu; balanta dintre substantele activatoare (adrenalina) si cele linistitoare (serotonina) se dezechilibrează; atacul de panica este un fenomen fiziologic determinat de excesul relativ al adrenalinei fata de serotonină. E o reactie acuta pe fondul unei acumulari cronice de stres.
1. Aş dori să spun şi eu ceva. 2. Voiam doar să vă rog să-mi acordaţi un minut. 3. Sunt doar o casieră. 4. Nu vreau să vă reţin prea mult. 5. Dacă îmi permiteţi, aş vrea să-mi spun opinia.
Încercaţi altfel:
1. Vreau să spun ceva. 2. Vă rog să-mi acordaţi 5 minute, atunci când aveţi timp. 3. Sunt casieră. 4. Vreau să vă comunic ceva urgent. 5. Eu cred că …
M-aş bucura dacă mi-aţi furniza şi alte exemple de limbaj de autodiminuare.
DAN GHENEA 