Étiquette : Regina Ana
Uitarea, iertarea, vindecarea
Uitarea şlefuieşte memoria. Memoria ziditoare e ţinerea în minte a binelui. Răul nu există în afara memoriei noastre.
Amintirea răului umple mintea cu nefiinţă. Iertarea nu e deplină decât împreună cu uitarea răului; iertăm deplin doar atunci când putem lăsa răul să se întoarcă în nefiinţa sa esenţială. Şi ne vindecăm astfel de nefiinţă, de acea spumă de nimicuri care ocupă locul binelui.
Dar cum să uiţi?
Făcând lucruri pe care ai fi bucuros să le accepţi ca dar. Oricum ai primit totul în dar. Aşadar…
Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.
Uitaţi forma negativă Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Să ne concentrăm pe ce putem face, nu pe ce să nu facem.
Iertaţi şi veţi fi iertaţi.
E plina vorba noastră de mă aştept să. Să nu aşteptăm să facă lumea primul pas. Mi-a plăcut foarte mult o vorbă a Reginei Ana: « Lumea nu îmi datorează nimic. Dar nici eu ei ». Sa dăm lumii în dar ceea ce am primit în dar. A da, a iubi, a ierta sunt actele care mă afirmă ca persoană. Iertând mă iert. Şi uit răul ca să am loc destul pentru a ţine minte binele. Tot binele care mi s-a făcut. Binele care m-a făcut.
Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
Vedem răul în ceilalţi pentru că ne măsurăm pe noi înşine cu o măsură prea uşoară. Ne e frică de presupusa uşurătate a fiinţei noastre şi facem faptele fricii. Frica ţine minte răul, vede peste tot răul, anticipează răul.
Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.
Dar dacă pomul bun se teme că e rău şi nu mai face roade pentru că s-a umplut de frică în loc de sevă?
« Am purtat cu mândrie numele acestei tari …
… si am asteptat ca portile ei mari si frumoase sa se deschida. » (Ana a României – Un razboi, un exil, o viata)
Filmul realizat de Marilena Rotaru – aici
Majestate adevărată
Căutam câteva date care să completeze un articol despre Regina Ana (pentru că m-am gândit să vă împărtăşesc unele dintre impresiile mele profunde despre fiecare dintre Reginele României – toate mi se par extraordinare!), când am dat peste o felicitare la aniversarea Reginei, publicată pe blogul Roxanei Iordache.
Am simţit că fiecare cuvânt e frumos şi adevărat. Multumim, Doamnă!
« Ceea ce au aceşti oameni suveran este faptul că sunt oameni esenţiali, adică scot la iveală binele din om. Privesc oamenii cu prezumţia de bine şi de bunătate. Privesc oamenii cu bunătate. Iar oamenii simt. Iubirea, preţuirea. Confortul de a fi respectaţi, alinaţi, încurajaţi în forţele proprii. Ei, românii mereu depreciaţi, mereu călcaţi în picioare şi învăţaţi să se (des)considere subalterni. Pe unde merg Regele şi Regina, Principesa Moştenitoare şi Principele Consort, Familia de România, renaşte energia. Se redescoperă încrederea. Încrederea în oameni. Şi a românilor în ei înşişi. Şi în destinul suveran al României. »
Vă invit să citiţi tot articolul pe blogul Welcome to Roxania.
Regine
« Nu am nevoie sa imi imaginez fericirea, o am, am avut-o intotdeauna. »
(Regina Ana a României, intr-un interviu acordat cu ocazia Nuntii de Diamant, in 2008; atunci romanii au putut vedea o imagine vie a unei iubiri de nezdruncinat, si o fidelitate exemplara fata de tara sotului sau, care a fost si tara ei din primul moment, chiar daca nu a putut sa o vada decat dupa 42 de ani)
« Mihai s-a comportat eroic si nimeni nu s-a invrednicit sa-i stea alaturi. […] Sa-mi dea Dumnezeu curajul necesar sa-l pot sustine pana la capat. Amin. »
(Regina Elena a României, in ultima insemnare din jurnalul sau, pe care il incredintase reprezentantului american la Bucuresti, in seara zilei de 5 martie 1945, in ajunul instalarii primului guvern Groza; se astepta la tot ce poate fi mai rau, dar era decisa sa ramana alaturi de fiul ei pana la capat)
« E o tara mica, o tara noua, dar o tara pe care o iubesc. Vreau ca si altii sa o iubeasca; ascultati asadar cateva cuvinte despre aceasta. Lasati-ma sa pictez cateva tablouri, sa desenez cateva schite, asa cum le-am vazut, intai cu ochii, apoi cu inima mea ».
(Regina Maria a României, in volumul My Country, publicat in 1916, de Hodder & Stoughton pentru New York Times; tot profitul rezultat din vanzarea cartii urma sa fie donat pentru operatiunile Crucii Rosii in România)
“Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”.
(Regina Elisabeta a României, descriind prima intalnire cu Mihai Eminescu)
Casa Regala – Republica 112 – 29!
Acesta este scorul inregistrat la mijlocul lunii ianuarie in meciul avand ca miza castigarea increderii poporului român.
Primii patru conducatori ai Republicii au inregistrat un scor combinat de 29 de puncte procentuale (in ordinea numerelor de pe tricouri: Presedintele Republicii 8,6%; Presedintele Senatului – 10%, Presedintele Camerei Deputatilor – 3,2%; Primul – Ministru – 7,3% ).
Regele Mihai a fost indicat ca demn de incredere de 36,6% dintre cei chestionati.
Regina Ana, Principesa Margareta si Principele Radu au obtinut scoruri care i-au plasat pe locurile 2, 3, respectiv 6 in topul increderii (27,8%, 25,9%, respectiv 21,9%).
64 de ani de impostură
Cum s-a proclamat republica?
1. Deşi era în vacanţă, Adunarea Deputaţilor a fost convocată de urgenţă şi s-a întrunit la câteva ore după semnarea abdicării.
2. La ora 19,10, când a început şedinţa, nu erau prezenţi nici a zecea parte din numărul deputaţilor,
3. Cei absenţi erau înlocuiţi cu trupe de şoc ale partidului comunist, care se manifestau frecvent prin tipicele urale şi ovaţii.
4 Conform “procesului-verbal” al şedinţei apărut în Monitorul Oficial, aceasta a durat 45 de minute, timp în care s-ar fi petrecut următoarele lucruri:
- Petru Groza a citit actul de abdicare şi proclamaţia guvernului,
- un deputat a propus proclamarea republicii populare,
- care s-a votat cu bile,
- alt deputat a propus numirea membrilor prezidiului RPR,
- care iarăşi au fost votaţi cu bile,
- iar apoi aceştia au depus jurământul.
Oare timpul a avut altă curgere în acele 45 de minute?
- Luând în considerare numai cele 19 ovaţionări, ar fi circa 20 de minute.
- Cele două votări cu bile a câte 295 de deputaţi, câţi se pretindea că ar fi fost prezenţi, ar fi necesitat cel puţin 30 de minute.
- Atunci, când s-au produs şi restul faptelor?
(informatii preluate din articolul România este, de drept, Monarhie Constituţională, din care mai puteti afla ca ziua 30 decembrie 1947 nu a fost aleasă întâmplător – se aniversau 25 de ani de la proclamarea Uniunii Sovietice)
« Să ne iubim ţara aşa cum este şi să ne luptăm să devină aşa cum ar trebui să fie. » (Mihai I al României)
La Multi Ani, Majestate !
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R
Intregul discurs aici
DAN GHENEA 