Étiquette : Regina Maria

O voce care strigă în pustiu?


thCAF73HCCAcum, la început de drum instituțional european și atlantic, națiunea română mai are de îndeplinit un pas istoric. Acest pas nu este unul politic, ci unul identitar și statal, care angajează viitorul țării. În deplin respect pentru tradițiile noastre și pentru democrație, România are nevoie să-și dăltuiască o Constituție europeană care să dea un rol limpede, neechivoc și complementar instituțiilor Statului.

Tot ceea ce îndepărtează de la această voință nu are alt efect decât să slăbească țara și să-i atragă din ce în ce mai multe contestări. Prin această voință istorică, se poate duce la bun sfârșit reconstruirea economică și socială a țării.[…]

În numele atâtor zeci de ani în slujba Națiunii, vă cer tuturor să lăsați deoparte orice alte considerente, să dovediți instinctul binelui național și să dați României o Lege fundamentală statornică și îndreptată către viitor.

(MS Regele Mihai, la 10 Mai 2007, anul intrarii României in Uniunea Europeana; text preluat de pe http://www.princeradublog.ro/jurnal/cuvintele-regelui-mihai-i-la-10-mai-2007/)

 

Moldova e inima României


Pe 24 Ianuarie 1859 Ţara Românească s-a unit cu Moldova. Moldovenii au dat vizibilitate europeană cauzei unioniste în 1858, moldovenii au găsit domnul care să poată fi ales si de munteni, moldovenii vor da tonul în literatura română în urmatoarea jumătate de secol. Moldova a plătit apoi si pretul zelului său unionist: capitala s-a mutat la Bucureşti, iar Iaşii au devenit un oraş de provincie.

Capitala Moldovei a devenit din nou inima României în toamna primului dezastru national, în 1916. Doi ani a rezistat această foarte mică Românie neocupată, iar multi, foarte multi tarani români au devenit cu adevărat cetateni români la Mărăşeşti, la Mărăşti si la Oituz. Acolo au rămas îngropati si cei mai multi dintre cei care au apărat România Mică si au facut posibilă România Mare. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – nume moldave la temelia României Mari.

Iar Unirea cea Mare, să nu uităm, a început tot in Moldova, la Chişinău si la Iaşi. În primăvara lui 1918, Sfatul Tarii a proclamat, la Chişinău, unirea Basarabiei cu România (care era pe atunci redusă la Moldova dintre Carpati si Prut); Regele Ferdinand a primit Declaratia de Unire la Iasi. La 1 Decembrie pe stil vechi, Regele Ferdinand si Regina Maria intrau din nou în Bucuresti. Ţara Românească se unea din nou cu Moldova.

Regele Carol I nu pierdea nicio ocazie sa sublinieze rolul Iaşilor de capitală culturală a României. Din păcate, pe lângă această recunoastere simbolică, guvernele de la Bucuresti au cam uitat să adauge si conditii de dezvoltare a regiunii de unde a început drumul catre România. Cei care uită Moldova uită, de fapt, de unde au plecat.

La Multi Ani, popor român!


Am mai spus (aici si aici)  de ce nu cred ca 1 decembrie nu e potrivita ca Zi Nationala. Oricum, nu in dauna zilei de 10 mai (argumente aici, aici, si aici). In orice caz, nu fara Coroană.

Cred însa ca am putea marca, intre 27 noiembrie si 3 decembrie, « Saptamana poporului român ». Cu regret pentru greseli, cu recunostinta pentru eroi si pentru martiri, cu incredere ca putem continua constructia politica si morala a bunilor nostri.

Iata propunerea mea:

27 noiembrie – « Ziua Căintei » – ziua cand ne cerem iertare pentru uciderile, minciunile si furaciunile dintre noi (amintirea mortii profesorului Nicolae Iorga, omorat in padurea de la Strejnic in noaptea de 27 noiembrie 1940)

28 noiembrie – « Ziua deportaților si desțăraților si exilatilor » (amintirea unirii « pe vecie » a Bucovinei cu Regatul Romaniei – 28 noiembrie 1918 ; pomenirea dreptei regine Elena, trecuta la cele vesnice la 28 noiembrie 1982, departe de tara)

29 noiembrie – « Ziua continuitatii si a înnoirii » (pomenirea trecerii la cele vesnice – pe 29 noiembrie 1852, la Palermo, in exil – a istoricului si revolutinarului Nicolae Balcescu, parinte fondator al natiunii moderne, dar si istoricul care ne-a dat Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, carte care a inspirat generatii de luptatori pentru unitatea romanilor).

30 noiembrie – « Ziua Martirilor » (Sf. Ap. Andrei, protector al poporului român, a fost martir pentru credinta; sa-i celebram in aceasta zi pe toti romanii care au suferit si au murit pentru credinta lor)

1 decembrie – « Ziua Renasterii, Unirii si Concordiei » (1 decembrie 1918, stil vechi si stil nou:reintoarcerea in Bucuresti a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, dupa ce statul român fusese in pragul disparitiei; Declaratia de la Alba-Iulia, proclamand unirea Transilvaniei cu Regatul României, dar si garantarea drepturilor minoritatilor)

2 decembrie – « Ziua Moldovei » (la 2 decembrie 1917 se proclama Republica Democratica Moldoveneasca, care se va uni cu Regatul României la 27 martie 1918, cand teritoriul neocupat al tarii coincidea cu Moldova). Daca vom uita Basarabia, uitat sa fie numele nostru!

3 decembrie – « Ziua Civismului » (la 3 decembrie 1861 se deschid lucrarile Camerelor Principatelor Unite, care vor vota formarea unui guvern unic la Bucuresti; peste cateva luni va fi adoptat oficial numele România)

Tristă recapitulare (II)


1 decembrie 1994 – Ziua Nationala este declarata zi nelucratoare. In Ardeal si in toata tara circa 1 milion de romani au ramas fara 2 miliarde de dolari in urma prabusirii Caritas.

1 decembrie 1995 – Un post TV privat transforma Ziua Nationala in « ziua (X) TV ». Operatiune reusita. Tricolorul se doveste usor vandabil.

1 decembrie 1996 – Emil Constantinescu recidiveaza: primul sau discurs de 1 decembrie ca Presedinte al României pare copiat din manualele de istorie comuniste. Poporul fara conducatori si armata fara capul ostirii sunt personajele discursului sau. A uitat promisiunea pe care i-a facut-o lui Corneliu Coposu: ca va fi ultimul presedinte al României.

1 decembrie 1997 – In Bucuresti, o mohorata parada militara. La Alba-Iulia, nici o surpriza: Presedintele E.C. citeste un discurs identic celui din 1996 (daca nu credeti, comparati discursurile  aici si aici).

Tristă recapitulare (I)


1 decembrie 1990 – Corneliu Coposu este fluierat la Alba-Iulia. Primul ministru al tarii zambeste multimii. Presedintele ales in Duminica Orbului sta cu ochii in pamant sub o caciula de Astrahan. Coreneliu Coposu, cu capul descoperit, continua sa nu taca.

1 decembrie 1991 – Ziua Nationala coincide cu destramarea URSS prin proclamarea independentei Ucrainei. La Chisinau este convocat un Consiliu National al Unirii. La Bucuresti subiectul « nu e actual ». Sunt mestecate in continuare fraze despre Marea Unire, cu ignorarea completa a dramei Basarabiei, dar cu nelipsitele atacuri « nationaliste » la adresa minoritarilor unguri.

1 decembrie 1992 – La Cluj, primarul Gheorghe Funar reamplaseaza pe monumentul regelui Matei Corvin placa de bronz inscriptionata cu un text de Nicolae Iorga (“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”). La Miercurea-Ciuc, primarul maghiar reitereaza un motiv pentru care ungurii din Ardeal ar vrea sa sarbatoreasca 1 decembrie: Declaratia de la Alba-Iulia din 1918 garanteaza drepturile minoritatilor (educatie in limba proprie, judecare in limba proprie si administrare in limba proprie). Funar face valuri; Declaratia de la Alba-Iulia va fi mentionata de acum inainte doar epurata si in surdina.

1 decembrie 1993 – Miting al Conventiei Democratice din România in Piata Palatului, la care participa, in ciuda gerului, intre 60 000 si 100 000 de oameni, ca replica la festivitatile oficiale. Emil Constantinescu, proaspat reales ca presedinte al Conventiei, reuseste « performanta » de a nu il pomeni in discursul sau pe regele Ferdinand. Se intampla la doar 8 luni de la vizita de Pasti a Regelui Mihai.

Faptele reginelor


Regina Elisabeta 

  • A fost o promotoare a emanciparii femeilor; gratie sprijinului regal femeile au avut acces la invatamantul superior in Romania incepand cu 1895 (Universitatea Cambridge a permis femeilor sa obtina diplome abia in 1921; pentru comparatie, in 1925 se infiinta deja Asociatia Femeilor cu Diploma Universitara din România). Tot ca urmare a patronajului sau a luat amploare invatamanul liceal pentru fete.
  • A fost o promotoare a imaginii României in lume – la cererea sa Orient Expresul oprea la Sinaia, calatorii fiind invitati la Castelul Peleș. Ca scriitoare a fost foarte cunoscuta in lumea literara (a primit, de altfel, Premiul Academiei Franceze pentru volumul Les pensées d’une reine, iar Mark Twain si Pierre Loti, printre altii, au avut cuvinte elogioase la adresa ei).
  • A imbracat cu mandrie si a facut cunoscut portul popular romanesc. A incurajat mestesugurile traditionale. Sunt convins ca reginele României au intarziat cu o jumatate de secol disparitia culturii traditionale, dand exact timpul necesar pentru a pastra macar amintirea de muzeu a acesteia.
  • A fost o protectoare inspirata a artelor. George Enescu ii datoreaza mult, iar noi ii datoram enorm lui Enescu.
  • Societatea Regina Elisabeta a acordat ingrijiri medicale gratuite pentru 17000 de bolnavi anual, incepand din 1893. Pentru implicarea in ingrijirea soldatilor raniti in Razboiul de Independeta a fost supranumita « Mama Ranitilor ».

Regina Maria

  • A promovat imaginea României in lume prin scris si prin prezenta sa cuceritoare. Vizita ei in S.U.A., in 1926, a ramas in memoria  colectiva americana pana in ziua de azi – am pierdut demult sirul filmelor in care apare replica « Who do you think you are? Queen of Romania? » (Cine te crezi? Regina României?)
  • A fost supranumita « Regina Inimilor » pentru prezenta ei neobosita printre raniti, chiar daca riscurile erau foarte mari, avand in vedere epidemiile de tifos, de holera, de gripa spaniola, care au bantuit in 1917, 1918, 1919.
  • A contribuit decisiv la negocierile de pace de la Paris. Cateva mii de kilometri patrati din Banat fac parte din România datorita ei.
  • A fost iubita de popor si a iubit pasionat România.

Regina Elena

  • A fost un exemplu de demnitate si moralitate pentru fiul sau, Regele Mihai.
  • A fost alaturi de Regele Mihai in momentul cel mai greu al istoriei noastre.
  • A fost una dintre putinele stavile in calea masurilor antievreiesti ale regimului Ion Antonescu. In 1993, Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare pentru activitatea sa de salvare a evreilor prigoniți.
  • A educat-o in spiritul datoriilor sale fata de tara pe Principesa Margareta. Iar Principesa Margareta va fi, cu cinste, urmatoarea mare  regina  a  României.

75 de ani de când reprezintă România


« Joi, 8 noiembrie, in ziua Sfintilor Mihail si Gavriil, Familia Regala a Romaniei va participa la un serviciu religios in Capela Regala Savoy, sediul Ordinului Regal Victorian. Ceremonia va avea loc in onoarea Regelui Mihai si va fi condusa de capelanul Reginei Elisabeta II si capelan al Ordinului, reverendul profesor Galloway. Evenimentul este ocazionat de implinirea a 75 de ani de cand Majestatea Sa a primit Ordinul Regal Victorian, in grad de Mare Cruce. Cu aceasta ocazie, Majestatea Sa devine primul suveran strain al carui blazon este asezat in capela Ordinului. » (Comunicatul integral, pe blogul România, altfel. Un blog de Principele Radu al României)

Regele Mihai a reprezentat România, in 1937, la ceremoniile incoronarii Regelui George al VI-lea al Marii Britanii, producand, la 16 ani, o puternica impresie in randul celor prezenti (ecourile pozitive le consemneaza Regina Maria in insemnarile sale).

La Multi Ani, Majestate!

N-am judecat, am iubit


« Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, acărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

Am credința ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…

Cuvintele apartin Reginei Maria. Compozitia Romanian Easter Eggs este semnată de strănepoata sa, Sophie de Roumanie (ASR Principesa Sofia a României). Sunt născute la aceeasi data, 29 octombrie, la 82 de ani diferenta (1875, respectiv 1957).

La Mulți Ani, Alteță!

Pace inimii voastre, Majestate!

Oradea: « o reala evolutie pro-monarhie »


Am aflat ca va avea loc evenimentul  [dezvelirea statuii Reginei Maria la Oradea] si am reusit sa-mi ajustez programul din timp, pentru a putea participa. Asta inseamna ca s-a facut publicitate si s-a vrut sa se afle, nu ca altadata cand aflam dupa sau nu aflam deloc .

Ziua a fost placuta, insorita si cu o pronuntata nota de distinctie .

Lume de tot felul: oameni din vechea generatie, eleganti, cu flori in mana; bunici si parinti cu copii de mana; personalitati marcante ale orasului; copii si foarte multi tineri, clase intregi ale unor scoli, cadre didactice, armata si politia cu tot tacamul si politicieni; era prezenta toata « floarea politica ». ceea ce nu e putin lucru.

Oamenii s-au mai desteptat, s-au mai informat ori au citit istorie, dar cu certitudine exista o reala evolutie pro-monarhie. Avem un primar liberal cu reale intentii bune si asta face bine orasului. Evenimentul a fost incadrat in manifestarile dedicate Zilei Orasului ceea ce spune ca era de insemnatate maxima. Lucrurile sunt aranjate de cei de sus, dar si cei de jos mai inteleg si ei cate ceva – concluzia asta am tras-o ascultand o discutie de oameni simpli, la fata locului.

Senzatia per total a fost una de bucurie, de inaltare sufleteasca,  de SPERANTA.

(corespondenţă de la Oradea, de la Gabi, bună prietenă a acestui blog)