« Un proverb japonez spune: «Să stii si să nu actionezi înseamnă să nu stii nimic». Asumarea responsabilitătii nu este sinonimă cu schimbarea; este doar primul pas în procesul schimbării. […] Pentru ca schimbarea să se producă, va trebui mai întâi să ne asumăm responsabilitatea: trebuie să ne angajăm într-o actiune. Cuvântul « responsabilitate » însusi denotă această capacitate: « răspuns »+ »abilitate », altfel spus abilitatea de a răspunde. Sarcina psihoterapiei este schimbarea, iar schimbarea terapeutică trebuie să se exprime prin actiune – nu în cunoastere, intentie sau visare. » (Irvin D. Yalom – Responsabilitate, vointă si actiune, in Psihoterapia existentiala)
Étiquette : schimbare
Un DA sau un NU: laudă votului emotional
« Democraţia lui Traian Băsescu înseamnă un popor care sta cuminte în bănci, eventual cu mâinile la spate, un popor care nu vorbește neintrebat, un popor care vorbește doar dacă repeta constiincios si cuminte discursul presedintelui si al acolitilor lui. »
Bine zice domnul Stelian Tănase pe blogul său, o excelenta sursa de comentarii politice pertinente, bine echilibrate, facute cu cap si inima.
Aud la fiecare rand de alegeri ca nu ar trebui sa votam emotional, ci rational.
E o utopie. Orice decizie este incarcata emotional. Exista in clinica situatii nefericite in care este intrerupta legatura dintre creierul emotional si zonele de procesare a informatiei actuale. Oamenii afectati nu mai pot sa ia decizii. (Puteti citi despre asta in Eroarea lui Descartes de Damasio – carte despre care am mai scris pe blog).
Atunci cand vine vorba despre alegerea (sau demiterea!) prin vot a unui lider care sa ma reprezinte, incarcatura emotionala e, probabil, covarsitoare.
Am facut elogiul votului negativ. Fac acum apologia votului emotional. Pentru ca emotiile sunt cele care ne misca. Nu in mod garantat spre succes. Dar atunci cand te afli intr-un impas, un singur lucru e sigur: daca repeti aceleasi miscari vei ramane in acelasi impas. Iar a nu lua nici o decizie e cel mai periculos impas.
Imi doresc = nu pot
» A dori inseamna a nu putea.[…] Cine isi doreste nu va putea niciodata, caci se pierde in aceasta insistenta de a dori «
Citind aceste randuri din Cartea nelinistirii (compusa de Bernardo Soares, ajutor de contabil in orasul Lisabona), am avut o mica revelatie. Carevasazica, asta era putred in intrebarea « Ce iti doresti? »! Nu te trage spre actiune, ci te face sa simti inca o data tot ce nu poti sa faci. Inca doresti, adica nu ai inca. Doresti totul, doresti deplinatatea. Poti obtine ceva, poti obtine o parte. Doresti tot restul. Pe care il pierzi de fiecare data cand obtii ceva.
Daca vreau sa ajut pe cineva sa gaseasca o iesire dintr-un impas as face bine sa ma gandesc de trei ori inainte de a pune intrebarea « Ce iti doresti? »! . Mai bine sa pun intrebarile despre putinta, alegere, pierdere.
» Ce poti face acum? »
« Ce alegi sa faci? »
« Stii la ce renunti prin aceasta alegere? »
Dupa ce raspunzi la aceste intrebari, dorinta nu mai e un lant care te tine aici paralizat de teama ca vei esua in implinirea ei, ci devine o linie a orizontului, mereu inaintea ta, intangibila, dar atragatoare.
Nu puteti avea mari pretentii de la o revelatie in metrou, la noua seara. Ca sa va despagubesc partial pentru timpul cheltuit, iata inca o cugetare mestesugita a aceluiasi ajutor de contabil:
« Lucrurile visate au numai partea dinspre noi… Cealalta parte nu poate fi vazuta. Nu le poti da târcoale… Partea proasta cu lucrurile din viata e ca putem merge sa le privim din toate partile. Lucrurile visate nu au decat partea pe care o putem vedea… Ele au numai o faţa, la fel ca sufletele noastre. »
DAN GHENEA 