“Les grandes pensées viennent du cœur, et les grandes affections viennent de la raison” (Louis de Bonald)
(« Gândurile mari vin din inimă, marile sentimente vin din ratiune »)
Orizontal: 1. … inimii, volum de proze scurte de António Lobo Antunes « Evident, am terminat liceul, am trecut şi pe la facultate, mi se spune domnule doctor, şi s-au scurs secole bune de când nimeni nu-şi mai aduce aminte să mă trimită să mă spăl … Continuer la lecture de Cuvinte încrucişate (3): Geografia sentimentelor
Încep cu un gând împrumutat de la Petru Creţia:
Oare frunzele, arboris adscriptae, ce simt când bate aspru vântul? Suferă oare că încearcă să le smulgă din viaţa lor sau freamătă, zbătându-se, să plece după el şi nu-s în stare şi le pare rău?
(Petru Creţia – Norii)
Ştiinţa nu poate răspunde la această întrebare. Pare însă să poată demonstra că un sentiment al sensului în viaţă este important (indiferent dacă sensul există sau nu).
« Cercetările empirice asupra sensului în viaţă converg spre următoarele:
1.[…] Cu cât sentimentul sensului e mai slab, cu atât mai importantă e severitatea psihopatologiei.
2. Un sentiment pozitiv al sensului în viaţă se asociază cu convingeri religioase profunde.
3. Un sentiment pozitiv al sensului în viaţă se asociază cu valori ce transcend propria persoană
4. Un sentiment pozitiv al sensului în viaţă se asociază cu participarea la grupuri, devotamentul pentru o cauză şi adoptarea unor scopuri clare în viaţă.
5 […] Tipurile de sens al vieţii se schimbă pe parcursul existenţei individuale; alte sarcini din cadrul dezvoltării trebuie să preceadă dezvoltarea unui solid sentiment al sensului. »
(Irvin D. Yalom – Psihoterapia existenţială)
« Am rătăcit mulţi ani pe tărâmul oamenilor şi nu am reuşit încă să studiez toate varietăţile « omului erotic ». Aici se plimbă un îndrăgostit care iubeşte doar propria pasiune. Acolo, cineva îşi etalează sentimentele diferenţiate ca pe nişte panglici ale unor decoraţii. În altă parte, unul îşi savurează aventurile propriului efect de fascinaţie. Mai încolo, un altul priveşte în extaz la spectacolul presupusei sale capitulări. Altundeva, unul adună bucurie după bucurie. Mai încolo, un altul îşi demonstrează « puterea ». Aici, unul se întăreşte cu o vitalitate de împrumut. Acolo, cineva e încântat să existe atât ca sine însuşi, cât şi ca un idol care nu-i seamănă. Altul se încălzeşte la flacăra a ceea ce i-a fost hărăzit. În altă parte cineva experimenteaza. Şi aşa mai departe – toată mulţimea pestriţă a monologiştilor cu oglinzile lor, în camera celui mai intim dialog! »
(Martin Buber – Între Om şi Om)
o femeie/ se mişcă în fluxul dens al instinctelor sale/ ştie să spargă/ coaja unei intenţii/ o femeie/ cuprinde în fragmente întregul/ şi nu e niciodată aceeaşi
un bărbat/ urcă misterul într-o progresie extremă/ descoperă sentimentul/ încolţit într-o margine/ restul/ îl filtrează în gândire
o femeie/ e în acelaşi timp istoria ei/ şi ceea ce încă nu se ştie/ ea ştie să facă ordine în ce nu vede
un bărbat/ ajunge la inima lumii/ în fiecare vertex al cunoaşterii sale/ se instalează în ceea ce vede/ şi se proiectează
………………………………………………………………………
un bărbat şi o femeie/ de-a lungul a sute de acte cotidiene/ îşi trec informaţii/ îşi lasă viaţa scrisă/ pe marginea ceştilor
în fiecare zi se scrie/ în fiecare zi se spală
(Laura Yasan – En el borde de las tazas, Cambiar las armas, 1997)
O traducere partiala dintr-o poezie argentiniana, de Ziua Hispanitatii. Poezia originala o găsiti aici.