Étiquette : timp

Fără timp


E prea frumos acest capitol din Paradisiace ca să nu-l transcriu aici.

    Florile au stârnit in spatiu, pentru a se fecunda, petale care se pliaza, care se depliaza, care zboară.  
   Francezii le numesc fluturi.  
   Asemănare care merge spre ea însăsi.

*

   Reiken Călugărul a compus acest haiku: La ce visează în flori fluturii care nu mai miscă?
   Într-o zi Tchouang-tseu Şamanul si-a luat zborul ca un fluture.
   Floarea numita in franceză colchique [crin de Colhida], in germană i se spune Zeitlose (Fără-timp).  Floarea căreia i se spune Fără-timp e altceva decat Imortela.

*

   Colhida, Eden,  
   ţări ale Zeitlosului,  
   timp care este lâna de aur a lumii acesteia,  
   de negăsit.

*

   Fără moarte nu vrea sa zică fără a muri.  
   Imortela cunoaste murirea si o neagă. 
   Fără-timpul – mai aproape de natură – ignoră ce ar putea fi ceva ca moartea.

(Les paradisiaques, de Pascal Quignard; capitolul VI – Zeitlose)

Terapie noematică (1.1.4.): Săgeata timpului


No acaso da rua o acaso da rapariga loira.
Mas não, não é aquela.
A outra era noutra rua, noutra cidade, e eu era outro.

Perco-me subitamente da visão imediata,
Estou outra vez na outra cidade, na outra rua,
E a outra rapariga passa.

(Álvaro de Campos – Acaso)

(Din întâmplare-n stradă se-ntamplă o fată blondă./ Dar nu, nu e aceea./ Cealaltă era pe o altă stradă, într-un alt oras, si eu era altul.// Brusc îmi pierd vederea de aproape,/  Sunt altădată în celălalt oras, pe cealaltă stradă,/ Si cealaltă fată trece)

1.1.4.0. « Imi vreau viata mea inapoi ». Nu merge decât înainte.

1.1.4.1. De pe la 10 ani intram in timpul ireversibil.  Si ne bucuram ca nu vom mai fi niciodata mici. Pana cand nu ne mai bucuram ca nu putem avea toate lucrurile « ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi ».

Terapia noematică (1.1): Imposibila întoarcere


1.1.0. Un efect secundar al educatiei, probabil inevitabil, este faptul ca genereaza fantasma lumii « drepte »: daca faci ceea ce trebuie, primesti ceea ce meriti. Ies din copilarie cu convingerea ca exista un drum corect si cu speranta ca eu ma aflu pe acest drum sau in vecinatatea lui.

1.1.1. Invat sa rezolv probleme care au o solutie si doar foarte rar mi se cere sa gasesc mai multe cai de rezolvare; si mai rar mi se cere sa aflu in ce conditii o problema are solutie. Este rasplatit exagerat rezultatul final, in dauna explorarilor si greselilor fertile.

1.1.2. In contrasens cu adevarul evident ca am invatam prin incercare si eroare, greselile ajung sa fie considerate o pierdere de vreme. Si ca drumuri infundate, care nu duc nicaieri.

1.1.3. De cate ori cred ca ma aflu pe un asemenea drum, daca sunt inca sub influenta fantasmei lumii « drepte », ma voi gandi ca « ar trebui » sa ma intorc la momentul « alegerii gresite » si sa o indrept. Ca atunci cand greseam un calcul si il luam de la capat.

1.1.4. Intoarcerea e imposibila in timpul real, ireversibil, spre deosebire de timpul reversibil al unui exercitiu.

1.1.5. « Daca as putea sa dau timpul inapoi, acum as sti ce trebuie facut ». Cunoastere perfect inutila, pentru ca trecutul nu poate fi schimbat. Falsa cunoastere, pentru ca nu va putea fi verificata niciodata. Nociva « cunoastere » pentru ca imi risipeste resurse de care am nevoie in efortul de schimbare aici si acum.

Verona, toamna la trei Şi ceva


Nori serenissimi –
minutarul refuză
să-i toace egal

Vă doresc un an minunat!


Primisem deja vreo trei « vă doresc un an mai bun ». Am o usoara alergie la « mai bun », dar reuseam totusi sa raspund « si eu va doresc un an cât se poate de bun ».

« Va doresc un an minunat! » Asta era prea de tot – un superlativ! Ma pregateam totusi sa spun « va doresc un an cat se … » cand mi-am dat seama ca tocmai comisesem o mare eroare gramaticala – « minunat » nu e un superlativ! E pur si simplu pozitivul unui adjectiv derivat din substantivul « minune ».

Asadar, mi s-a urat sa am un an plin de minuni, adica lucruri pe care le primim fara sa avem vreun merit. Sau pentru singurul merit ca am avut ochi sa le vedem. E plina lumea de minuni, e intesat bulevardul de ingeri care trec in sus si in jos, lipsesc doar ochii potriviti pentru a vedea.

Si uneori e de folos un « Va doresc un an minunat! ».

Va doresc un an minunat si sa fiti iubiti!

Sonetină cu roze și iriși


La zece ani e vremea aurită
A clipelor cu inima vrăjită

Mulți ani cu muzică de sărbătoare,
Ușoare drumuri mângâiate-n soare,
Lumină-n ochii-n care-i oglindită
Țara în care vesel se mărită
Iubitele cu rochii de ninsoare,

Acestea toate fie-ți în ursită.
Noi vrem să ai în fiece clipită
Iriși zburdalnici, roze cântătoare!

3 poezii letone


***

de Juris Kronbergs

Într-o după-amiază, când am plecat din camera mea
ea m-a urmat
Niciun vânt n-a putut s-o alunge
Niciun soare n-a putut s-o usuce
Nicio ploaie n-a putut s-o inece
Chiar dacă n-am revenit niciodata
ea a rămas în memoria mea cu totul intactă
Timpul a trecut, dar straturile de praf
n-au acoperit nici mobila nici cărțile nici hârtiile
Totul  era ca înainte
Datorită mie timpul s-a oprit
Știu bine această regulă atât de simplă
Apariţia  mea fizică ar fi avut ca efect
rostogolirea unei avalanşe a timpului peste camera mea
atât de violentă că însăși existența ei
ar fi fost pusă la îndoială
și  ar fi  fost imposibil să o povestesc

x

Lucruri

de Velta Sniķere

Ce sunt lucrurile
Care sunt lucruri
Așa cum sunt?

Dacă ar fi cineva să le vadă
Așa cum au fost
Sau vor fi?

Lucrurile deschise ca scoicile
Dezvăluind tandreţe,
Dar simpatia mea,
Mângaierea mea care se apropie,
Ca prin descântece
Le-a distilat:

Ca și cum revărsate din pahar,
Fără cochilii,
Una prin alta
Transparent, se conturează.

x

Timpul se stratifică

de  Juris Kronbergs

(Cafeneaua Le Chien Andalou, Riga)

Ziua trece cu miros de tutun
Ploaie. Difuzor
În care se aude muzică veche de film
Astăzi este aniversarea Nostalgiei
Zilele care au trecut vin ca oaspeții nepotriviți

Timpul îți frunzărește jurnalele
intime nescrise încă
Tu frunzărești timpul ca și cum ar fi
un ziar în care cerneala nu a ținut

(traduse din franceza si engleza dupa versiunile aparute in revista online Latvian literature  )

Matineul de sâmbătă (VII)


Groundhog Day (1993) a fost tradus, inexact, prin Ziua Cârtiţei in difuzarile in România; e, de fapt,  Ziua Marmotei.

Filmul integral – aici. O comedie tandră. Cu muzică tonică (aici, aici, aici si aici).

Sonet translucid in G major


Translucidă ca o mare-nsorită,/ În miez de zi dimineața pătrunde/ Plină de acum, oricând și oriunde,/ Cu sare bună-n aluatul de pită// Aripi de-arhangheli închipuie unde,/ Drumuri secrete spre țara dorită/ În aur e scris pe frunza sfințită:/ Ia viața-n dar și-n iubire răspunde//

Ani buni să ai, cu ore preafrumoase/ Şi drumuri luminate blând de soare/ Şi-odihnă lângă râuri opaline.// Din cele ‘nalte și din cele joase/ Să ai din toate și din fiecare/  Din cele puse bine pentru tine.///

[Era întreruperii sistematice]


« La fiecare cinci sau zece minute atenţia unui copil este întreruptă de spoturile de la televizor. Puştii se obişnuiesc cu ideea că atenţia lor trebuie să fie fragmentată. Aşa se face că ei nu mai sunt capabili să se concentreze, nici măcar când studiază. Ne aflăm în era întreruperii sistematice. » (Norman Mailer – Why we are at war, 2003)