1.1.0. Un efect secundar al educatiei, probabil inevitabil, este faptul ca genereaza fantasma lumii « drepte »: daca faci ceea ce trebuie, primesti ceea ce meriti. Ies din copilarie cu convingerea ca exista un drum corect si cu speranta ca eu ma aflu pe acest drum sau in vecinatatea lui.
1.1.1. Invat sa rezolv probleme care au o solutie si doar foarte rar mi se cere sa gasesc mai multe cai de rezolvare; si mai rar mi se cere sa aflu in ce conditii o problema are solutie. Este rasplatit exagerat rezultatul final, in dauna explorarilor si greselilor fertile.
1.1.2. In contrasens cu adevarul evident ca am invatam prin incercare si eroare, greselile ajung sa fie considerate o pierdere de vreme. Si ca drumuri infundate, care nu duc nicaieri.
1.1.3. De cate ori cred ca ma aflu pe un asemenea drum, daca sunt inca sub influenta fantasmei lumii « drepte », ma voi gandi ca « ar trebui » sa ma intorc la momentul « alegerii gresite » si sa o indrept. Ca atunci cand greseam un calcul si il luam de la capat.
1.1.4. Intoarcerea e imposibila in timpul real, ireversibil, spre deosebire de timpul reversibil al unui exercitiu.
1.1.5. « Daca as putea sa dau timpul inapoi, acum as sti ce trebuie facut ». Cunoastere perfect inutila, pentru ca trecutul nu poate fi schimbat. Falsa cunoastere, pentru ca nu va putea fi verificata niciodata. Nociva « cunoastere » pentru ca imi risipeste resurse de care am nevoie in efortul de schimbare aici si acum.
DAN GHENEA 
Fair enough, cu un amendament la punctul 1.1.0. Educaţia, dacă merge spre profunzime şi nu este doar una superficială îţi va devoala la un moment dat faptul că lumea este oricum, numai dreaptă, nu. E ca în navigaţie. Dacă foloseşti nordul geografic (numit şi nordul adevărat), nu mai ajungi unde ţi-ai propus ci undeva în vecinătatea locaţiei pentru că, în fapt, busola trebuie corectată cu declinaţia magnetică a nordului magnetic.
« Educatia, daca… »
E un mare daca. Vorbiti, se pare, despre o educatie ideala. Care, prin definitie, nu exista.
Asa ca ma multumesc cu faptele: toti copii adopta la un moment dat schema lumii « drepte »(voi reveni intr-un alt articol si asupra acestui temen). In consecinta, toti adultii vor avea de gestionat, mai devreme sau mai tarziu, aceasta problema. Schema va putea fi modificata doar daca sunt constientizate impasurile specifice pe care le produce. Apoi vor fi generate variante de comportament in functie de experienta si vor fi testate in realitate.
Fantasma « lumii drepte » creează foarte multă frustrare. De abia aştept să dezoltaţi subiectul.
« Fantasma lumii drepte » poate fi o piedica atunci cand nu este constientizata. Si totusi, valorile raman aceleasi, chiar daca uneori societatea are scurte perioade in care le trimite in derizoriu.
Valorile raman aceleasi? La care valori va ganditi?
Ce sens are ca eu sa primesc de la doctor un diagnostic care sa fie greu sa il impart celor din jur, astefel incat si eu si ei sa inteleaga care este problema si sa o rezolvam?
nu imi place deloc limbajul medical, daca ii spun omului ai grija ca sunt trista, intelege, vad oameni, intelege (poate).
legat de fantasmele lumii drepte si eu sunt de parere ca nu trebuie sa crezi in justitia mundana.
Te poate ajuta enorm sa intelegi ca Dumnezeu (natura, zi cum vrei) are poate alte ratiuni, ca daca te incearca te iubeste. In fineeee, citesc o carte grozava, se numeste Psihologia existentialista si Psihoterapia ortodoxa si e scrisa de Mitropolit HIEROTHEOS vlachos. Imi place teribil pt ca anminteste si de voctor frankl (care e doctorul meu de suflet) care a fost in lagar si acolo a gasit metode sa-i ajute pe cei umiliti, torturati si amenintati de moarte.
El spunea ca oricat ar fi de bolnav omul nu isi pierde natura umana care ne separa de animale. Si mai spunea ca pe om il defineste NEVOIA DE SENS (nu placerea sau vointa de putere).
Iti poti gasi sensul prin familie (iubirea sociala ), prin creatie sau prin atitudine.
Voi fi obraznica si va voi scrie pe blog idei din cartea aceasta pt ca e super tare.
:):):):):)
Frankl sustine ca omul nu are nevoie de homeostazie, de un anumit echilibru interior, care ar putea avea legatura cu dorinta de placere si putere, cu realizarea dorintelor si a posibilitatilor, ci de o ,,noodinamica », adica o tensiune care-l tine pe om orientat spre realizarea sensului existentei lui personale. Acest sens nu poate fi limitat la desfatarea placerii si la realizarea posibilitatilor omului, ci la un anume sens care se afla dincolo de acestea. Si acesta este realizabil pentru ca omul are capacitatea de a iesi din eul sau si de a se smulge din el. Este vorba de un principiu numit »dimensiune ontologica ».
1. Omul este liber sa isi aleaga modul de viata (mai putin filozofii deterministi:)
2.Omul are nevoie de ,,ceva », gratie caruia sa traiasca.
3.,,Cel care are un scop in viata poate rezista aproape oricarui cum » Nietzche
,, trebuie sa tintim totdeauna taurul in ochi, chiar daca stim ca nu-l vom nimeri de fiecare data » Goethe
maine va povestesc despre triada tragica a lui frankl suferinta-moarte-vinovatie