« Pianul lui Maurice Ravel era acoperit de praf, ca şi cum nu ar fi fost folosit niciodată. Ravel considera că viaţa artistică e temporară şi nu trebuie să ia locul vieţii reale. Cât priveşte viaţa morală ideală, ea ar trebui să fie, dimpotrivă, continuă. De fapt, trebuie sa recunoaştem că şi viaţa noastră morală este temporară, că nu ne gândim la semeni decât în mod intermitent, însă asta se datorează slăbiciunilor noastre omeneşti. Pentru a fi sinceră, gândirea morală nu ar trebui să-si fixeze nici o limită, ci să iradieze în întreaga existenţă. Aceeaşi idee se regăseşte la Sfântul Augustin, care afirma că «măsura iubirii este să fie fără măsură» » (Vladimir Jankélévitch – Curs de filosofie morală)
Mai mult despre frumos si bine puteti citi in Stralucirea binelui (cateva aplicatii pe o idee de Jankélévitch)
DAN GHENEA 
Ce ganduri frumoase 😉 Si in ,,pur si impur » V.J. vb de puritatea inimii.
Precum- spunea Claudel- Anima inceteaza sa mai cante atunci cand Animus o priveste, pentru a-si relua cantul de indata ce nu mai e privita, la fel puritatea dispare daca ne concentram atentia asupra ei si o problematizam catusi de putin.
Din pacate sau din fericire, ceea ce ne face impuri si umani e « la mauvaise conscience »