« Când vreau să-mi regăsesc buna dispoziţie şi să-mi petrec plăcut timpul, mă duc pe strada Ferdousi, unde domnul Ferdousi are o prăvălie cu covoare persane. Domnul Ferdousi, care şi-a petrecut toată viaţa în tovărăşia artelor si frumosului, priveşte la realitatea înconjurătoare ca la un film de mâna a doua într-o sală de cinema ieftină şi murdară. Totul e o chestiune de gust, îmi spune el, lucrul cel mai important, stimate domn, este să ai gust. Toate ororile (pentru că le numeşte orori), cum sunt minciuna, trădarea, hoţia, delaţiunea, domnul Ferdousi le aduce la acelaşi numitor – asemenea lucruri le fac oamenii care n-au gust. » (Ryszard Kapuściński – Şahinşahul)

Ryszard Kapuściński pune secvenţa de mai sus în ultimele două pagini ale reportajului cu aer de roman-frescă despre revoluţia islamică din Iran; pare că vrea să creadă că mai reală decât lumea violenţei perpetue este lumea care ar putea lua loc pe covoarele domnului Ferdousi. Nu că şi-ar face iluzii – nu am întâlnit la un alt autor tuşe atat de realiste, fără a cadea însă în naturalism sau în cinism (dacă vreţi să vă convingeţi citiţi Împăratul – despre ultimul împărat al Etiopiei, Imperium – despre agonia imperiului sovietic, şi, desigur, Şahinşahul – despre mărirea si căderea ultimului Rege al Regilor); dar este tentat să creadă în salvarea prin cultură (edificatoare în acest sens e culegerea lui de reflecţii intitulată Călătorind cu Herodot).

 Şi totuşi… Oare lumea ar fi fost scutită de un razboi dacă Hitler ar fi fost apreciat ca pictor?

« Pianul lui Maurice Ravel era acoperit de praf, ca şi cum nu ar fi fost folosit niciodată. Ravel considera că viaţa artistică e temporară şi nu trebuie să ia locul vieţii reale. Cât priveşte viaţa morală ideală, ea ar trebui să fie, dimpotrivă, continuă. De fapt, trebuie sa recunoaştem că şi viaţa noastră morală este temporară, că nu ne gândim la semeni decât în mod intermitent, însă asta se datorează slăbiciunilor noastre omeneşti. Pentru a fi sinceră, gândirea morală nu ar trebui să-si fixeze nici o limită, ci să iradieze în întreaga existenţă. Aceeaşi idee se regăseşte la Sfântul Augustin, care afirma că «măsura iubirii este să fie fără măsură» » (Vladimir Jankélévitch – Curs de filosofie morală)

Mai mult despre frumos si bine puteti citi in Stralucirea binelui (cateva aplicatii pe o idee de Jankélévitch)