Şi cu Daniela Matei am fost coleg la facultate. Ştiam ca o să faca medicină de performanţă. Recunosc însă că nu am crezut că o să continue să scrie poezie. Mă gândeam că e ori-ori. A fost şi-şi, la cel mai înalt nivel: e medic, cercetător şi profesor în America şi continuă să scrie în limba română. Poezie bună-adevarată-frumoasă. De curând i-a apărut, la Editura ART, « Maşina de întors timpul« . Poemul care dă titlul volumului, aşezat pe primele pagini, are o forţă de evocare tuburătoare. Imagini izbitoare, dar şi intuiţii subtile au făcut savoarea acestei prime lecturi.
Vă pun sub ochi şi câteva versuri din lene :
« […]ce noapte! gândesc. sorb / ceai. privesc un film plicticos printre / degetele picioarelor încrucişate pe / canapea. lucrurile cele mai importante / în viaţă sunt mai uşoare ca aerul / a spus cineva nu-mi amintesc / exact dar simt / o delăsare o moleşeală / un fel de căldură. amintirile / desfăcându-se de pe circumvoluţiuni / înălţându-se ca nişte rotocoale / de fum, noaptea e / fierbinte şi umedă. sorb ceai / […] »

Am simtit nevoia sa o recitesc insotita in surdina de piesa aceasta…Pare ca merg firesc impreuna…
P.S. Ati vazut filmul Le fabuleux destin d’Amelie Poulin? Daca da, v-a placut? Daca nu, nu il ratati sub nici o forma…
P.P.S. La cat de valoros sunteti, de ce ati ales sa ramaneti in Romania?
Nu, n-am vazut filmul; il pun pe lista.
Romania … da, a fost o alegere… care nu are legatura cu cota intelectuala sau comerciala la un moment dat … pur si simplu simt ca locul meu e aici…