« Of physiology from top to toe I sing,
Not physiognomy alone nor brain alone is worthy for the Muse […] »

(Walt Whitman – Leaves of Grass, 1855)

Whitman foloseste cuvantul fiziologie, in poemul Inscriptii, intr-un sens pe care il dobandise doar de cateva decenii in lumea stiintifica (=studiul functiilor organismelor vii). Nu e de mirare faptul ca autorul american, un apostol al modernismului, foloseste termeni stiintifici in poemele sale. M-a izbit insa ascensiunea rapida a noului sens al cuvantului (nasit de J.C. Reil in 1795); in paralel acceptiunea veche a termenului (=tipologia trasaturilor de caracter sau  tipologia unor comportamente sociale) este in declin – in epoca despre care vorbim, doar Balzac mai pune cuvantul vechi intr-un titlu (Physiologie du mariage).

Unul dintre elementele cheie ale fiziologiei umane sunt emotiile. Orice emotie contine o reactie fizica. Orice reactie fizica include o emotie.

Am ajuns sa traim o epoca in care emotiile sunt vazute ca perturbatoare; am vrea sa nu ne deranjeze din treaba, sa fie dresate, domesticite. 

Dar ca sa domesticesti aceste animale care au fost contemporane cu dinozaurii trebuie sa le vorbesti limba. Ori, tot mai multi dintre noi sunt alexitimici ( = nu stiu sa « citeasca » emotii). Sau, cu o expresie care suna cool in engleza sunt emotion illiterates (= analfabeti emotional).