Anii ‘9o au vazut ascensiunea spectaculoasa a conceptului de medicina bazata pe dovezi (evidence-based medicine – EBM). Cele mai bune dovezi sunt cele rezultate din compararea unui numar mare studii clinice controlate pe un numar cat mai mare de subiecti. Opinia expertului este retrogradata la nivelul 5 (dovezi foarte slabe).
In ultimul deceniu, medicina bazata pe dovezi a ajuns sa ia in considerare, din ce in ce mai mult, nu numai aspectele cantitative (eficacitatea si eficienta tratamenteleor), ci si aspecte calitative (acceptabilitate, calitatea vietii). Si tot in ultimul deceniu, tocmai pe fondul insatisfactiei fata de scaderea paradoxala a calitatii ingrijirilor odata cu tehnicizarea medicinei, a reaparut si o medicina bazata pe naratiune, in care protagonisti sunt din nou, fata catre fata, dupa o pauza de o suta de ani, medicul si persoana care ii solicita ajutorul.
Medicul este un vindecator de succes in masura in care stie sa sprijine clientul sa-si reconstruiasca povestea de viata, povestea fundamentala despre suferinta si vindecare, despre jocul vietii si al mortii. Povestirea nu mai este una dogmatica si univoca (doctorul trebuie sa descopere « adevarul » din spatele simptomelor si sa-i livreze pacientului o teorie simplificata a bolii si remediilor), ci una care trebuie sa contina un adevar plural (terapeutul sprijina persoana care sufera in incertitudinea alegerii dintre diferitele povesti posibile de viata si moarte).
DAN GHENEA 
Se poate sa ne spuneti o poveste inspirata dintr-un caz real ? Afara e frig , ploua …mi-ar prinde bine o poveste…
…Povestea fetei care nu mai putea inghiti nimic … Povestea barbatului muscat de o capusa … Povestea omului care nu mai putea scrie rapoarte …
Toti au fost la multi medici. Toti au fost investigati amanuntit. Toti au fost prea putin ascultati. S-au vindecat atunci cand si-au luat din nou in posesie propria poveste.
Și eu m-am trezit în alt anotimp, Gabi! 🙂 Bine ai revenit!
Reconstruirea poveștii de viață…Terapia cognitiv-comportamentală reușește să facă acest lucru? Ce credeți?
Azi vă bombardăm cu întrebări și rugăminți. 🙂
Terapia cognitiva poate ajuta in restructurarea unor propozitii cheie ale povestii (schemele cognitive). un terapeut care tine cont si de rolul esential al unei relatii terapeutice bune va putea fi de ajutor si in restructurarea sensurilor povestii (care raman, totusi, o alegere asumata de protagonistul povestii; rolul oricarui terapeut este tocmai cresterea libertatii de alegere prin inlaturarea unor obatacole create prin invatari disfunctionale anterioare)
Eu cred ca medicina din zilele noastre se bazeaza tot mai mult pe evaluarea rezultatelor analizelor de laborator si mult mai putin pe cunoasterea povestii de viata a pacientului. Medicul de familie te trimite la specialist care te trimite la un laborator,etc.In final ajungi la farmacie,daca ai suficienti bani.
Exact asta e impasul medicinei contemporane. Ce pot sa spun e ca medicii de familie care dobandesc abilitati de ascultatori avizati ai povestii pacientului sunt din ce in ce mai cautati si au succes (sa nu uitam ca 80% dintre cei care trec pragul medicului de familie au o afectiune functionala, nu organica, si o abordare empatica grabeste vindecarea; in plus, daca asculti cu atentie pacientul in primele 3 minute obtii informatii de o calitate neegalata de orice fel de algoritm diagnostic)
Multumesc , Ramona 🙂
De ce in primele trei minute ?
De obicei, medicii grabiti sa intre « in miezul problemei » intrerup pacientul dupa primele 30 de secunde; se gandesc ca « daca-l las sa vorbeasca n-o sa se mai opreasca si n-o sa am timp sa-l examinez cum trebuie ». De fapt, daca ar fi lasat sa-si spuna povestea fara a fi intrerupt, omul ar termina prima secventa de povestire in circa 3 minute. Daca il intrerup prea devreme cu intrebari specifice logicii medicale, nu-mi va mai da nimic altceva decat raspunsuri aproximative la intrebarile din carte; va deveni pentru mine doar o ilustratie din manual. Viata si boala lui imi vor ramane straine exact in ceea ce au mai personal.
Scuze , ca ma abat de la subiect .
Ce rol avea mascariciul la curtea imparatului ?
Depinde de rege, depinde de mascarici…
Dati-mi orice exemplu din istorie , care va vine primul in minte .
Nu stiu mare lucru despre mascarici. Nu prea inteleg cu ce se leaga intrebarea dumneavoastra si la ce v-ar folosi raspunsul.
Are legatura cu stresul . Ma gandeam daca mascariciul are si rolul de a detensiona atmosfera . Am fost zilele trecute la un curs de managementul stresului . Caut portite …Multumesc .
Poate va ajuta un Jaques Brel – Le fou du roi
Il était un fou du roi
Qui vivait l’âme sereine
Dans un château d’autrefois
Pour l’amour d’une reine
{Refrain:}
Et vive les bossus,
Ma mère
Et vive les pendus
Et vive les bossus,
Ma mère
Et vive les pendus
Il y eut une grande chasse
Où les nobles deux par deux
Tous les dix mètres s’embrassent
Dans les chemins qu’on dit creux
{au Refrain}
Lorsque le fou vit la reine
Courtisée par un beau comte
Il s’en fut le coeur en peine
Dans un bois pleurer de honte
{au Refrain}
Lorsque trois jours furent passés
Il revint vers le château
Et alla tout raconter
Dans sa tour au roi la-haut
{au Refrain}
Devant tout ce qu’on lui raconte
Tout un jour le roi a ri
Il fit décorer le comte
Et c’est le fou qu’on pendit
{au Refrain}
Absolut . Pentru ziua de azi ar merge asta ?…