« Uneori suntem atât de nepregătiți pentru fericire, încât o trăim doar retrospectiv, sub specia nostalgiei.[…]
[…] a face din fericire scopul ultim nu e cumva un fel de a fi nefericit?[…]
Adevăratul meloman ascultă muzica de dragul muzicii. Pseudomelomanul caută plăcerea şi ratează aproape tot ceea ce muzica are de oferit. »
Am citat dintr-un articol al confratelui Vlad Stroescu. L-am citit si recitit cu încântare. În final, doctorul se arată interesat de rețetele dumneavoastră de fericire. Dacă aveți unele cercate, spuneți-ni-le. Articolul complet aici.
Sunt in pauza de la fericire . Si nu stiu nici macar o reteta universala pentru ea . Pot doar sa-mi amintesc momente in care am fost fericita …
Un moment : aveam patru sau cinci ani , aveam parul blond , carliontat, ochi albastri si eram imbracata intr-o rochie lunga de hartie creponata ; noi n-aveam cires acasa si a venit cineva in vizita , cu cirese-cadou ; mi-au pus cercei de cirese si m-au dus in fata oglizii : ma priveam si ma gaseam frumoasa , ca o printesa …m-am coborat de pe scaunelul din fata oglinzii si am avut voie sa mananc toate ciresele …eram fericita , cred…
De-atunci au trecut ceva ani…
Din experienta mea pot sa spun doar atat : Dumnezeu este fericirea .
Iar ploua .
Am o intrebare . Ce ar trebui sa-i spui unui om tanar , bolnav de putin timp si care a aflat ca mai are cateva luni de trait ?
Mai intai ascultati-l. Dati-i ocazia sa vorbeasca despre durerea, furia, tristetea lui. Si duceti cat puteti din greutatea care il apasa. Ce trebuie sa spuneti dupa ce faceti asta veti sti, poate, atunci.
Multumesc , am sa revin daca voi avea nevoie .