« Americanii divorţează din nepotrivire de caracter. Ei nu ar trebui să se căsătorească niciodată. Scopul căsătoriei este tocmai de a se lupta pentru a supravieţui momentului când nepotrivirea de caracter e mai puternică decât tot restul. Căci bărbatul si femeia, prin chiar natura lor, sunt incompatibili. » (G. K. Chesterton)
Mois : Mai 2012
Eu, Presedintele Republicii…
Noul Presedinte al Republicii Franceze, François Hollande a reusit o (anti?)performanta retorica in finalul primei parti a confruntarii televizate cu Nicholas Sarkozy (un fel de bataie de cocosi furajati cu un arpacas ideologic expirat): in mai putin de 3 minute a spus de nu mai putin de 15 ori « Moi, President de la Republique … ». Si cand te gandesti ca istoricii nu sunt prea siguri ca Louis XIV chiar a spus vreodata « Statul sunt eu »…
Ceea ce m-a frapat in momentul anuntarii rezultatelor a fost ca TF1 dadea imagini cu … Thomas Hollande, fiul presedintelui ales si seful sau de campanie, purtat pe brate si stropit cu sampanie de militantii Partidului Socialist.
Pana la urma mi-am dat seama ca e firesc, din moment in ultimul deceniu PS si-a propus candidadii din randurile unei familii: Ségolène Royal – François Hollande (parteneri de viata pana in 2007, avand patru copii impreuna). In 2007 Ségolène Royal a pierdut in fata lui Sarkozy si a pus aceasta infrangere si pe seama insuficientei sustineri din partea PS, presedintele partidului fiind … François Hollande. Deh, certuri intr-o dinastie socialista.
O fi Franta o republica? Mie discursul domnului Hollande mi-a adus in minte titlul unei carti de Robert Graves: Eu, Claudius Împarat. Iar numele domniei sale – Olanda – imi aduce aminte ca primul Presedinte al Unei Republici Franceze (a II-a, că prima a fost de la inceput pana la sfarsit o dictatură) a fost cetateanul Louis-Napoleon Bonaparte, nascut in Olanda, ca fiu la regelui Louis Bonaparte; daca unchiul sau, Napoleon I, nu ar fi fost invins ar fi purtat in continuare numele de Louis d’Hollande. Oricum, presedintia i s-a parut prea limitata cetateanului Bonaparte asa ca s-a proclamat repede imparat, sub numele de Napoleon al III-lea.
Va si fi o premiera la Elisée – instalarea unei Prime Doamne (Valerie Trierweiler, de doua ori divortata, 3 copii, dar si « adevarata iubire » a noului presedinte francez) care nu este sotia Presedintelui. Ma amuz intrebandu-ma ce s-ar fi intamplat daca in 2007 castiga doamna Royal: François Hollande devenea Primul Domn sau primea apelativul Monsieur, simplu si princiar? Inca o « prerogativa » regala – instalarea favoritelor la Palat pe spezele statului – este concedata de francezi unui cetatean ales pentru a fi « un presedinte normal ».
Vive la Republique! Si Coana Joitica, ca e dama buna!
5 ani pe un peron
Avem timp
de Octavian Paler
Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne- alungam intrebările,
sa amanăm raspunsurile,
avem timp sa sfaramăm un vis si sa-l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
[Doreste-ţi puţin]
« Doreste-ţi puţin: vei avea totul/ Nu dori nimic: vei fi liber »
♣
« Speranţa e o datorie a sentimentului »
♣
Niciodată voinţa altuia, oricât de seducătoare ar fi,/ N-o împlini în numele tău. Rămâi stăpân peste ceea ce faci,/ Sclav nu fi nimănui, nici măcar ţie însuţi.
♣
Pe toate, de la deşertul îndepărtatelor astre/ Până la noi, ni le dăruieşte lumea./ Iar noi la toate acestea, străini, ne adăugăm,/ Gândind şi interpretând./ Destul ne este să atingem cu mâna iarba aici în preajmă./ Cel mai bun e ceea ce există.
♣
Fragilă ca o tijă de păpădie e şi această clipă/ Ce mă susţine pe mine.[…] »
(Ricardo Reis – Ode, în Fernando Pessoa – Opera poetică, traducere din limba portugheză de Dinu Flămând)
Avant de mourir
Ieri seara l-am auzit pe Tudor Gheorghe spunand ca are in pregatire o colectie de « imnuri nationale », cuprinzand cantece patriotice ale românilor.
O tara se face cu oameni si carti spunea un autor brazilian pe care l-am citat. O tara isi poate dezvalui apoi felul de a fi in limbajul universal al muzicii. E adevarata si reciproca: o tara incepe sa moara sau sa fie uitata cand nu mai are melodii in care sa se recunoasca.
Ideea de a alege dintre cantecele populare intr-o tara un imn national este relativ noua. Cel mai vechi imn national este Het Wilhelmus, o balada care descrie faptele lui Wilhelm, Print de Orania, in prima faza a razboiului de 80 de ani care a dus la independenta Tarilor de Jos fata de Spania. Interesant este ca melodia este probabil de origine franceza si a fost folosita drept cantec mobilizator pentru catolicii din Chartres in timpul razboaielor religioase. Schimband versurile olandezii protestanti au folosit-o in lupta impotriva ultracatolicului Duce de Alba.
Versurile unui imn national, ei, da, aici e un punct sensibil. Spania nu-si gaseste de mai bine de 30 de ani cuvinte pentru imnul national. Noi am stricat in ultimii 20 de ani de comunism, prin versuri falsificate la comanda politica, doua « imnuri nationale » (in intelesul dat de Tudor Gheorghe): Pe-al nostru steag e scris unire si Trei culori, ambele compuse de Ciprian Porumbescu. E totusi o consolare: Hymni i flamurit, imnul national al Albaniei mentine vie amintirea geniului mobilizator al compozitorului bucovinean.
Cred ca, daca ar fi sa aleg, as alege ca in Danemarca, Norvegia, Suedia – imn national (cantat in toate imprejurarile solemne) + imn regal (cantat doar in prezenta Regelui sau a membrilor familiei regale). Imnul national pe care l-as alege ar fi Pe-al nostru steag e scris unire. Desi, pe de alta parte, Imnul Regal al României uneste bine, in cele 4 strofe, regele si patria; iar versurile sunt scrise de catre unul dintre parintii fondatori ai statului roman modern – Vasile Alecsandri.
Dar intr-o duminica dupa-amiaza in Bucuresti, as asculta iarasi si iarasi Avant de mourir, creatie a unui muzician nascut la Tulcea, descoperit la Conservatorul din Bucuresti de Leopold Auer si ajuns celebru la numai 17 ani la St. Petersburg, apoi in Germania, la Paris si in ambele Americi: Georges Boulanger (nume la nastere: Gheorghe Pantazi).
Zâmbetul si matematica
Am aflat ieri. Am banuit intotdeauna ca e ceva ce imi scapa in metoda doamnei profesoare. Ceva care facea ca matematica sa para accesibila si chiar luminoasa.
Citez din memorie din interviul doamnei profesoare la Radio Craiova, dat cu ocazia Zilei europene a solidaritatii intre generatii si difuzat ieri:
« Pentru a preda matematica, o materie cumva mai rigida, e bine sa o predai cu un zambet; sa nu adaugi la dificultatea materiei incruntarea profesorului. Inainte de a castiga mintea elevilor, mai ales la gimnaziu, trebuie sa gasesti drumul spre inima lor. »
Acum inteleg de ce este atat de neiubita matematica. Prea multi profesori incruntati. Prea patrunsi de importanta matematicii. Uneori neatenti la poezia matematicii. Care poate vorbi nu numai mintii, ci si inimii. Cu conditia sa-ti fie explicata cu un zambet.
Au fost cateva generatii de norocosi carora doamna profesoara le-a oferit zambetul matematicii. Eu am fost si mai norocos. Pentru ca doamna profesoara e mama mea.
Ubuntu
Ubuntu ungamntu ngabanye abantu. Oamenii sunt oameni prin alti oameni.
Aceasta e descrierea filosofica a semnificatiei cuvantului ubuntu, din limba sud-africana xhosa, greu traductibil in limbile europene ( se poate incerca o echivalenta relativa cu « demnitate umana »)
« O persoana cu ubuntu este primitoare, calda si generoasa, doritoare sa imparta cu altii. Asemenea oameni sunt disponibili pentru altii, permitandu-si sa fie vulnerabili, afirmandu-i pe altii, nu se simt amenintati de faptul ca altii sunt capabili si buni, pentru ca ei insisi au o buna incredere in sine care vine din cunosterea faptului ca sunt parte a unui intreg. Ei stiu ca sunt micsorati atunci cand altii sunt umiliti, oprimati, sau atunci cand altii sunt tratati ca si cum ar fi mai putin decat sunt. Insusirea ubuntu da oamenilor rezistenta, facandu-i capabili sa supraviatuiasca si sa ramana umani in ciuda tuturor eforturilor de a-i dezumaniza » ( Arhiepiscop Desmond Tutu -“God Has A Dream”)
Mărul lui Newton şi mărul lui Adam
Lui Newton i-a cazut marul in cap la mult timp dupa ce enuntase legea atractiei universale. Istorioara da bine pentru cei care cred ca lucrurile ne vorbesc, ca dupa ce se aduna destule fapte e suficienta o mica zdruncinare intr-o minte luminata pentru ca legile sa iasa la iveala. De fapt Newton a cautat activ, ani de zile, o lege simpla care sa explice un univers descris pana atunci printr-un amestec heterogen de teorii. Cautarea lui are un motiv religios: sa demonstreze ca Dumnezeu este unitar, necompus. Si atunci cand identifica (inventand pe parcurs noi metode de calcul) legea gravitatiei declara fara echivoc: « Dumnezeu este gravitatia »
« It is the perfection of God’s works that they are all done with the greatest simplicity. He is the God of order and not of confusion. »
Dar mărul este subiectul acestor randuri, nu Dumnezeul lui Newton. Marul din Gradina Raiului, ramas in gatul lui Adam (un mit popular) si marul cazut in capul lui Nweton (un mit al istoriei stiintei). Care e legatura? Caderea prin libertate, respectiv caderea libera.
Cea mai cunoscuta expresie care uneste caderea si dragostea este « falling in love » (indragostire, atractie irezistibila). Multi simt ca intragostirea se supune unor legi materiale si nu este un act liber de vointa. M-am gandit si v-am propus deja o analogie intre indragostire si gravitatie in Legea atractiei erotice universale si am avut in minte o serie de experimente pe care poate o sa le descriu daca exista interes pentru teoriile despre iubire.
Am primit si propunerea de a detalia modul in care diferentele fizice si de educatie influenteaza atractia erotica. Va rog sa ma ajutati punand pe doua coloane caracteristici fizice pe care le gasiti atragatoare la partener, iar pe cealalta coloan descrierea aceleiasi caracteristici la dumneavoastra. Exemplu:
Inaltime 190 cm 160 cm
Ochi albastri caprui
Nas acvilin acvilin
Talie solid zvelta
Si asa mai departe, pana epuizati toate caracteristicile atractive ale partenerului. Ar fi interesant sa-i cereti si lui/ei acelasi lucru. Facem acest experiment?
Legea atracţiei erotice universale
A = k×Δφ×Δε / r²
unde
A = forţa de atracţie erotică
Δφ = suma diferenţelor fizice dintre parteneri
Δε = suma diferenţelor de educatie dintre parteneri
r = distanţa sociala dintre parteneri
k = constanta atracţiei erotice într-un univers erotic dat
Două corpuri umane se atrag cu o forţă erotică direct proporţională cu suma diferenţelor fizice şi cu suma diferenţelor de educaţie şi invers proporţională cu pătratul distanţei sociale dintre ele.
DAN GHENEA 