Sunt dimineţi când totul veşnic pare/ Acelaşi chip în apa zilei vezi/ Greu trupul nu ţi-l simţi şi nu mai poţi să crezi/ Că glezna-ţi stă în unde schimbătoare.//
În scoarţă de stejar ai vrea să-ncrustezi/ Un semn de viaţă mustind de-ncântare?/ Sau poate vei lăsa clipa sa zboare/ Ca un fluture cu polen prin livezi?//
Minutul de-acum lasă-l să-noate/Ca peşte de aur plin de dorinţe/ Si scăldaţi-vă-n ocean împreună.//Mâine şi ieri sunt mereu prea departe/ Ca două haite de mari nefiinte/ Cronovore stârnite de clarul de lună.
DAN GHENEA 
Îmi place. Cine l-a scris?
Autorul
Așa ceva!!!! Adică ați tot postat sonete aici și mie abia acum mi-a picat fisa că sunteți autorul??? Mai bine m-aș culca, văd că degeaba stau trează…
Felicitări, sunt deosebite! 🙂
Cui l-ati dedicat ?
Unei persoane nascute pe 4 iunie.
Persoana aniversata stie de aceasta dedicatie ? Si daca da , cum primeste-priveste ( ce zice , cum comenteaza , cum reactioneaza) la acest cadou gingas ? Daca e prea mult ce cer , nu raspundeti .
mister…
Felicitari pentru versuri! Acum am inteles de ce iubiti poezia..
Si la multi ani fratelui! Mi-a fost, candva, profesor. Hehe, ce vremuri..